Cărți Împotriva Umanității

Pun un pic aventura pe pauză pentru a vă explica pe scurt cum se joacă CAH (cred că despre asta trebuia oricum să fie articolul), altfel nu cred că o să aibă sens când o să vă povestesc despre cum l-am tălmăcit, ce am schimbat și de ce. Avem 90 de cărți negre, pline cu întrebări, și 460 albe, răspunsurile. Se amestecă separat cele două pachete, se împart câte 10 bucăți albe tuturor participanților, iar cel care s-a dus cel mai recent să se cace devine Țar și întoarce prima întrebare. O citește cu voce tare și îi așteaptă pe toți ceilalți să aleagă un răspuns din cele 10 pe care le au în mână. Albele se pun toate cu fața în jos, Țarul le ridică, le amestecă, apoi le întoarce pe rând, recitește întrebarea și adaugă răspunsul. Pentru un efect total, recomandarea este ca întrebarea să fie recitită înaintea fiecărui răspuns. Dacă Țarul este ghinionist, întrebarea poate fi una personală, de genul: „Cum ți-ai pierdut virginitatea?” Răspunsurile posibile variind, așa cum puteți și observa din imaginile alăturate, de la calde sau glumețe, până la total nepotrivite sau de-a dreptul horror. După ce toată lumea s-a calmat și a încetat cu glumele, chicotele și/sau hohotele, Țarul alege răspunsul care i s-a părut cel mai haios și persoana respectivă primește un Punct Strașnic (Awesome Point). Inițial am imprimat și vreo 100 de Puncte din astea Magnifice, dar am realizat că Țarul poate da pur și simplu alesului cartea neagră, cea cu întrebarea, care oricum ieșea din joc. Mai puține componente e întotdeauna mai bine, în cadrul unui joc de party.

Răspunsurile folosite se pun deoparte, toată lumea trage încă o carte albă, pentru a-și reface mâna de zece, și e rândul, în sensul acelor de ceasornic, sau invers – regulile pot fi modificate după cum vrea OCD-istul fiecărei case), următorului jucător să devină Țar și să întoarcă o întrebare. Și tot așa. Puteți juca până când cineva strânge 5 sau 10 Puncte Mărețe sau cărți negre, după caz, sau ca noi, ca nebunii, până când terminați toate întrebările. Nu ne-a luat decât vreo 6 ore – nu mai țin minte dacă le-am dovedit. Mă dureau fălcile de râs, iar a doua zi jumătate dintre noi eram răgușiți. După două trei mâini, până și cei care de obicei nu se joacă și preferă să stea lângă noi să belească ochii în telefoane ni s-au alăturat. Încă mai vorbim despre acel revelion. Primul joc a fost, spre bucuria și mândria mea, o reușită totală. O reușită care nu ar fi avut însă proporții atât de mari dacă nu am fi introdus, la recomandarea cuiva de pe Amazon, o nouă regulă (spre deosebire de majoritatea boardgame-urilor, aici manualul te îndeamnă să-ți faci propriile reguli și, dacă vrei, chiar să creezi extra cărți): Țarul trebuie să aleagă și răspunsul care i s-a părut cel mai slab, persoana care la pus în joc fiind „obligată” să bea un păhărel.

Îmi aduc aminte că aveam două sticle de palincă și mi-a fost teamă că unii dintre noi o să se îmbete și ori o să li se facă rău, ori o să degenereze petrecerea. M-am înșelat, pentru că eram atât de mulți și foarte rar se întâmpla ca cineva să fie ales de două ori la rând, nimeni nu s-a îmbătat. Dacă aveți de gând să jucați toate întrebările și sunteți doar 6 sau mai puțini, lăsați-o mai moale cu țuica sau palinca, dați-o pe vin și nu alegeți pahare mari. În plus, nu forțați fetele, nu forțați pe nimeni, să bea tărie (sau să bea punct) dacă nu vor. Aveți grijă să fie în casă și o sticlă de lichior sau vermut, bere, suc de portocale etc. Dar ce vă tot dădăcesc, sunteți oameni în toată firea, mă aștept de la voi să vă comportați responsabil și să aveți grijă și de ceilalți – doar voi ați adus jocul și cel mai probabil sunteți gazda. Dacă alcoolul nu se potrivește cu grupul, atunci îl puteți înlocui cu… porunci sau cu ce vă mai trece vouă prin cap, dar, de obicei, am observat că poruncile tind să-i îndepărteze pe cei mai rușinoși sau fără chef. E mult mai important ca toată lumea să joace și să se simtă bine, chiar și cu riscul unor consecințe mai puțin entuziasmante. Jocul nu poate fi recomandat sub 16/17 ani, atât datorită limbajului implicat, cât și a alcoolului. Bine… la cum cresc generațiile actuale, la 15 ani deja s-ar putea să vă învețe ei ce înseamnă anumite cărți… dar, suntem publicație serioasă monșer, nu putem arunca chiar așa cu recomandările de vârstă.

Manualul mai propune câteva mici reguli, care pot fi adoptate sau nu, după gust: Țarul, logic, nu ar trebui să pună și el în joc un răspuns; poți da un Punct Falnic înapoi pentru a schimba oricâte cărți cu altele din pachetul mare; dacă răspunsurile se termină, le puteți amesteca din nou și le puteți repune în joc și, aș vrea să spun, și așa mai departe, dar astea sunt cam toate.

2 Comments

  1. mahri726 decembrie 23, 2017
    • ncv ianuarie 5, 2018

Leave a Reply