Cărți Împotriva Umanității

În versiunea originală există și vreo 10 cărți cu cuvinte mai puțin uzuale, tocmai pentru a ne pune în dificultate (dacă nu știm ce înseamnă) când le tragem din pachet. Pentru unele dintre ele a fost deosebit de greu să găsesc termeni similari. Ori nu există ca simplu cuvânt, ori în română sinonimele sunt toate cunoscute și folosite. Pentru a păstra numărul de cărți, dar și pentru a respecta rețeta, până la urmă am deschis frumușel dexonline.ro și am început să apăs refresh privind cu coada ochiului la cuvântul aleatoriu generat în partea dreaptă. E incredibil cât de multe cuvinte are limba română și cât de puține folosim. Am ales câteva care (în mintea mea) sunau interesant, în sensul că semănau cu altele, dar nu aveau nimic în comun, sau te puteau duce cu gândul la prostii, și le-am aruncat în joc. Acum, nu știu ce să spun, ori nu le-am nimerit eu pe cele care trebuie, ori românii reacționează cu totul altfel într-o astfel de situație. În cele câteva partide pe care le-am jucat nimeni nu le-a folosit prostește, ci mai repede pentru a scăpa de ele. Țarii, la rândul lor, nu au părut nici ei că vor neapărat să afle ce înseamnă respectivele cuvinte. Au citit răspunsurile, s-au uitat un pic ciudat la mine și, dacă nu le-am explicat, au dat din umeri și au trecut mai departe. Cărțile de gen tind să rupă, în cazul nostru, cursivitatea jocului și le-am îndepărtat. Nu același lucru se poate spune și despre expresiile mai puțin cunoscute (argou), dar intuitiv obraznice. Aici toată lumea a reacționat circumspect, dar mereu cu zâmbetul pe buze, de multe ori au fost și alese.

Mulți dintre voi cred că vă întrebați de ceva timp ce e cu parantezele din partea stângă sus a cărților. Majoritatea ați intuit răspunsul. Limba română este muuult mai flexibilă decât engleza. Ceea ce e bine pentru mine, ca recenzor, sau când construiești proză sau poezie, dar o face foarte, foarte, dificil de implementat în acest caz. Cuvântul copil, de exemplu, poate avea mai bine de 8 forme (copil, copilul, copilului, copilă, copila, copii, copiii, copile, copilelor, copiilor) în funcție de cum e folosit, în timp ce în engleză are doar două. Am descoperit că de multe ori răspunsurile nu se vor potrivi cu întrebările, oricât de generice le-aș face. Și nu voiam să fie generice, pentru că-și pierdeau din putere. Pentru a rezolva problema am decis să pun în paranteze câteva articole, pronume și/sau prepoziții și să cer tuturor să le plaseze, dacă e necesar, ori în fața răspunsurilor, ori ca modificatori ai substantivului. Toată lumea a înțeles rapid că răspunsurile trebuie să completeze întrebările și după 5-10 mâini, spre bucuria mea, nimeni nu mai citea ce era trecut în paranteză. Transformările au curs mereu lin, ba chiar, de multe ori, Țarii au folosit treceri neașteptate, care au creat noi și haioase înțelesuri. Mi-a fost un pic teamă că acest artificiu va produce prea multe răspunsuri posibile și că jocul va deveni prea ușor. Mi-am dat însă seama că aici nu e vorba despre ușor sau greu, este despre ce credem că ceilalți vor găsi haios, despre experimentare și exagerare – mai multe posibilități, mai multă distracție și rejucabilitate.

Cutie, imprimare, agrafe
În momentul în care am descărcat PDF-ul original și am aruncat un ochi peste cărți, am strâmbat din nas. Design minimalist, nimic pe verso… Pot mult mai bine de atât. Am dublat chenarele și am adăugat un clipart drăguț din Word. Când am dat să printez însă… am înțeles. Am testat cu 3 imprimante laser, pe care le recomand pentru că praful (toner-ul) folosit rezistă mult mai bine decât cerneala imprimantelor inkjet, dar niciuna nu a reușit să încadreze perfect față-verso. Am încercat manual, am încercat să corectez din soft, am încercat chiar și cu un copiator în mod duplex. Dar ce nu am încercat! Până la urmă am renunțat la a mai ajunge la o concluzie, am printat și am tăiat. Pentru că sunt sute de cărți, nimeni nu a încercat să le țină minte după cum arată, dar dacă sunteți tipicari o să vă zgârie pe creieri. Mai bine lăsați spatele gol. Am rugat apoi soția să caute o cutie potrivită. După ce a găsit una care i-a plăcut, a printat încă două sau trei foi cu verso-urile și le-a lipit peste. Arată în continuare și după atâta timp, foarte bine. În cutia mare nu uitați să adăugați și o cutie mică cu agrafe de birou. O să aveți nevoie de ele în momentul în care apare o întrebare care vă cere să folosiți două sau trei răspunsuri. Atenție cum le aranjați, Țarul le va citi în ordinea în care le vede.

2 Comments

  1. mahri726 decembrie 23, 2017
    • ncv ianuarie 5, 2018

Leave a Reply