Bine aţi venit la „NIVELUL următor”!

Mircea „KiMO” Dumitriu

Master of his Iron
Screen Shot 2014-03-31 at 16.51.56

Legenda spune că la vârsta de trei ani a primit prima praştie, iar la şase vâna fluturi de noapte cu un Kalaşnikov. Se prea poate să fi fost un Dragunov, dar, la fel de probabil, soldatul care i-a împrumutat arma n-a apucat să spună povestea mai departe – l-au deportat.

Coincidenţă sau nu, tot în acea perioadă, un tânăr braşovean descoperea binefacerile Flak Cannon-ului pe spinările altora, iar sălile de jocuri au început să se golească într-un ritm alarmant. Cu atât de multă pasiune i-ar fi alergat, încât au uitat pe ce trebuie să apese ca să se ferească, ceea ce i-a determinat să se întoarcă la şcoală şi siguranţa oferită de bancă. Mare păcat, căci să rămâi singurul jucător de Unreal Tournament din oraş nu-i deloc uşor, iar Quake-ul… Nu, prea colorat!

Noroc că redactorii revistei LEVEL – a cărei existenţă nici măcar n-o bănuia – au îndrăznit să-l invite la câteva discuţii în particuLAN, iar după a doua rundă, l-au angajat imediat. De frică. Uitaţi-vă la el!

 

Ovidiu „Aidan” Manciu

Masterblaster
Screen Shot 2014-03-31 at 16.52.31
aidan_mugshot

Motivat de băuturile energizante, benzile desenate violente şi jocurile cu buget redus. Este mereu în preajma dezastrelor naturale, iar anumite teorii susţin că poate prevesti cutremurele asemenea pisicilor (pe care le adoră). Fumează o brichetă pe zi şi este îndrăgostit încă din grădiniţă de cuvântul „ludic”. Printre altele, îl pasionează culorile, fotografia auto, universul Star Wars şi sporturile americane.
  

 

Adrian Dobrescu

Editor

Amator de ciorbă de burtă, mici și bere rece și surprinzător, deloc fan al fotbalului, născut și crescut pe maidanele din București, s-a săturat de profesioniștii de ciorbă de burtă, mici și bere rece și a luat calea Brașovului. Specializat în a face rahatul praf în RPG-uri, care îi plac, deși nu se pricepe la statistici sau zaruri absolut deloc și D&D-ul e o chestie misterioasă care pare mișto de la distanță dar înfricoșătoare de aproape, se bucură la simulatoare auto aproape la fel de tare ca atunci când era mic și primea gume turbo. Îi e dor de Commandos, se bucură că încă se fac TBS-uri bune și se ofitcă pe dispariția RTT-urilor, care sunt atât de îngropate în cronicile de specialitate în istorie încât nici nu mai știe lumea din ziua de azi de la ce vine prescurtarea. Serii și jocuri preferate, din prisma cărora va judeca absolut orice joc pe care pune mâna: Deus Ex, NFS: Porsche, Jagged Alliance 2, Commandos 2, seria Hitman, Civilization V și VI, seria GTA, seria Witcher, seria Divinity. Citat preferat: “Să fie primit”.

 

Vlad Costea

Editor

Vlad este un agent secret infiltrat în echipa N2 pentru a convinge publicul larg despre importanța bifurcării industriei de jocuri în titluri moderne și retro. Atunci când nu trăiește în vremurile când se juca pe un AMD K6-2, este interesat și de muzică și felul cum ea schimbă atmosfera jocurilor.

 

 

 

 

Flavius Policala (1978 – 2017)

Editor

Flavius ni s-a alaturat în 2017 și ne-a părăsit prea repede. Rămâne însă veșnic printre noi prin intermediul articolelor sale. Mai mult decât atât, el este unul dintre principalele motive pentru care NIVELUL2 încă mai există…

Rezultat din împerecherea necurată dintre un Nintendo 64 și un SEGA megadrive II, Flavius (primul după numele său, și al doilea după numele altuia) este un jocomorph, prin ale cărui vene curge cultura comic con. Oamenii de știință din mica britanie sunt de părere că urmatorul echinocțiu îi va revela adevarata înfățișare, înalt, cu părul lung blond și cu un corp apollonian, până atunci însă rămâne deghizat într-un tip scund, chelios și cu apucături bolnave.

Crede cu tărie (de preferat un whiskey fin) că cel mai mare inamic al omului sunt micii făcuți pe gratar, ca mai întâi a fost cocoșul, și din coasta lui a ieșit găina, iubește carțile SF și fantasy, LEGO, action figures, filmele, muzica, gamingul pe orice platformă, inclusiv cea din lemn, și a reușit să tragă pe toata lumea pe sfoară, făcându-i să creadă că și el a căzut în capcana maturizării.

AU TRECUT PE AICI

 

Nicolae „ncv” Marin

Editor

ncv_mugshot
– Atât?
– Spune şi tu ceva amuzant…
– Intră unu’ într-un bar, îi împuşcă pe toţi după care spune: „Păi ce p#&a mea!”
– …despre tine…
– A…

.

.

.

 

Marco Giuliani

Editor

Am văzut The Sopranos de șase ori și îl știu aproape pe de rost. Mi-am pierdut peste 500 de ore în Company of Heroes 1 & 2 multiplayer și încă nu am aflat cum aș putea să le recuperez. Revin periodic la aceleași trei jocuri în care am deja câteva sute de ore și habar n-am când anume o să adaug alte jocuri în rotație. Mare amator de RPG-uri Cyberpunk, simulatoare ultracomplexe, strategii produse de Paradox și mecanici de gameplay care reconstituie cu acuratețe plictisul vieții cotidiene de care alți oameni încearcă să evadeze prin jocuri. Așteptați-vă la multe referințe enervante la pop-culture. Bye, Felicia!

Vlad „Chester” Maftei

Editor

„Da.” – Chester

Chester este un shau de level 28 pasionat de black metal, vaporwave, filme horror oribile, bere si spaghetti carbonara. Crează muzică electronică bizară sub o sumedenie de alias-uri, colecționează casete audio, deține un label de muzică ambientală și vorbește cu pisicile într-o limbă inventată de el.

A crescut cu Unreal Tournament, Heroes of Might and Magic 3, Worms Armageddon, Monkey Island și, desigur, revista LEVEL. S-a apucat de trei ori de Planescape: Torment și nu l-a terminat niciodată. Dezamăgit de jocurile AAA, își îneacă acum amarul în titluri indie și se pedepsește singur cu diverse roguelike-uri, The Binding of Isaac fiind la loc de cinste. Păstrează totuși o apreciere sinceră față de seria Grand Theft Auto, alături de ale cărei stații radio adoarme în fiecare noapte. Dacă îl întâlniți în Battlefield 4, să știți că e un inginer devotat și vă puteți baza pe el să bubuie toate tancurile inamice. Visul lui e să aibă o fermă exact ca-n Stardew Valley.

 

Marius Ghinea

Editor

Ghinea_mugshot
„Și ce să vă trec aici la meserie?”
„Păi, în diploma de bacalaureat apar cu specializarea „mecanic motoare combustie internă”, dar nu am profesat și nu m-aș descurca, oricum era prin ’89…” i-am răspuns femeii obosite și ușor enervate care îmi frunzărea cartea de muncă.

„Văd aici că ați fost suplinitor la limba română…”
„Da, dar a fost acum 20 de ani și numai vreme de cîteva luni. Nu prea mai sînt în legătură cu materia, programa, reforma curriculară… adică, nu…”. Eram ezitant și pe bună dreptate, afară era soare, cel dintîi în primăvara asta și eu aș fi vrut să-i spun femeii că meseria mea de bază, aia adevărată, are de-a face cu lumina, cu căldura, cu dezghețul, cu revenirea la viață și la bune sentimente, cu speranța și încrederea. Dar că nu sînt un guru motivațional, ci un vai de capul meu care vrea, deocamdată, să treacă de toate formalitățile necesare pentru a deveni șomer cu acte în regulă și 500 de lei pe lună vreme de un an, dreptul meu după…
„…17 ani de muncă la aceeași firmă?!” Femeia mă privea altcumva acum, subit, din oboseala iritată prin care mă vedea ca pe o oaie comună, se trezise un firicel de interes. Se vădea faptul că oaia avea coarne mov.
„De fapt, optișpe, dar numai șaptișpe cu carte de muncă… adică, înțelegeți…”.

„Văd că înainte ați fost instalator la o altă firmă, vreme de un an. V-ar conveni să vă trec instalator?”
„Știți, nu am fost tocmai instalator, dar, la vremea aia, pentru compozitor coloane sonore și editor multimedia nu era nimic în nomenclatorul oficial de meserii și m-au trecut instalator. Dar știu să schimb garnitura la robinet…” am adăugat zîmbind cu gura strîmbată ușor într-o parte. „Da’ nu vreau să fiu instalator!!!” am tresărit aproape violent – un feeling kafkian îmi tăiase brusc maioneza, mă și vedeam condamnat la o eternitate petrecută trudind la țevi, robinete, sifoane, chiuvete, toalete, căzi de baie, era ca și cum ceea ce ar fi scris femeia aceea în dosarul meu m-ar fi urmărit apoi o viață întreagă. În fața ochilor mei, ca între oglinzi paralele, începuse a se înșira o nesfîrșită suită de funcționari publici care îmi spuneau, fără inflexiuni omenești în voce, fără nici o umbră de înțelegere și compasiune: „domnu’ Ghinea, instalator scrim, instalator citim”. For ever and ever.

Femeia mi-a zîmbit, spre mirarea mea. Și tot spre mirarea mea, a adăugat aproape cu respect: „Ați fost 18 ani redactor?”. Părea să mă privească în altă lumină, cea caldă care trecea prin ferestre fără să mă coste nimic altceva decît zîmbetul pe care i l-am returnat. „Da, doamnă, am fost redactor optișpe ani”.
„Păi, atunci eu vă trec aici la dosar ca redactor”.

Așa am absolvit Facultatea de Jurnalism din cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, la fără frecvență.

 

Vladimir „cioLAN” Ciolan

Editor

cioLAN_mugshot
Sigur ați auzit de el la știri. Este nimeni altul decât Vladimir Ciolan, bestia cu chip de om din Vaslui care, orbită de băutură, a pătruns în casa unei pensionare de 87 de ani, s-a șters pe picioare pe preșul de la intrare, și-a cerut scuze pentru deranj, a forțat sertarul unde octogenara își păstra agoniseala de-o viață și l-a umplut cu medicamente cumpărate din micile sale economii, i-a reparat televizorul, a dereticat prin casă și a părăsit incinta în cea mai desăvârșită liniște, nu înainte de a hrăni cu sălbăticie sărmana bătrânică înlemnită de spaimă. Noaptea groazei, cum o vor ține minte vasluienii, a continuat. Pe fondul consumului excesiv de alcool, fiara cu chip de înger a tuns un gard viu sub privirile îngrozite ale locatarilor încuiați în apartamente, după care a intrat prin efracție în bucătăria unei cantine sociale, unde și-a petrecut o mare parte din noapte psalmodiind cu râvnă și gătind o delicioasă ciorbă de ștevie. Spre dimineață, a fost găsit de forțele de ordine dormind buștean lângă temelia proaspăt turnată a unui orfelinat. Autoritățile locale ni l-au trimis nouă pentru reeducare prin joacă. Acum și-a revenit puțin, răspunde la câteva comenzi în BASIC și suntem încrezători că este pregătit pentru un level-up. Atenție mare, însă, nu pomeniți de Thief în prezența lui. Își dă ochii peste cap, face spume la gură, începe să scuipe pe becuri și să vorbească în Cobol.