Melcule, pasăre sură

Obișnuiesc să culeg melcii care-mi ies în cale și să-i transport de urgență acolo unde cred eu că au ei treabă. Înainte să mă acuzați că iau decizii în locul melcilor și nu-i las să gândească pentru ei, să știți că niciodată n-am debarcat aleatoriu un pasager nevertebrat, ci am dezvoltat un sistem complex, cu multe variabile, de aproximare a voinței melcului, care ia în calcul direcția și consistența dârei de mucus, orientarea tentaculelor, poziția ochilor, dilatarea irisului , cantitatea de verdeață și gradul de umiditate a celui mai apropiat petic de iarbă. Nu-i un sistem perfect, sigur pe lumea asta există cel puțin un melc nemulțumit de serviciile mele, dar consider că mi-am făcut datoria față de neamul lor, chiar dacă vreunul dintre ei a ajuns pe teritoriul unei rude pe care n-o suporta. Sau poate sub talpa bețivanului înrăit cu care speriem noi gardul viu atunci cînd nu vrea să-și termine fotosinteza din farfurie. Măcar nu și-au dat obștescul sfârșit sub talpa mea.

Ca de obicei, Universul s-a hotărât să mă testeze folosindu-se exact de micul meu aranjament cu melcii. Mă deplasam către comuna de baștină în autoturismul familiei și tocmai trecuserăm de calea ferată când, ca într-un banc prost cu ardeleni deștepți, ne taie calea un melc. După ani de experiență cu melcii, am determinat într-o fracțiune de secundă că ambițiosul gasteropod avea de gând să ajungă la loc împădurit, loc cu umezeală și verdeață și ferigi și frunze. Pentru cititorii noștri melci, să știți de la mine că raiul se află întotdeauna pe partea greșită a șoselei. Animat de același instinct dacic de kamikaze, instinct care îi împingea pe strămoșii săi, cei mai vitezi (sic) și mai aerodinamici dintre melcii traci, să facă slalom printre sandalele legiunilor de romani care circulau regulamentar pe drumurile de ei construite, melcul reușise să ajungă în mijlocul șoselei atunci cînd Universul mi l-a scos în față. Am făcut un alt calcul scurt și, inspirat de povața lui Spock din Wrath of KHAAAAAAAN!!!!, am decis că nevoile familiei mele depășesc nevoile melcului, căci el era singurul care dorea să ajungă în loc cu verdeață în timp ce noi trebuia să ajungem într-un loc cu o cantitate medie de verdeață și ceva mâncărică. Vii. N-am tras de volan, mi-am mușcat pe ascuns brațul care se pregătea să țîșnească spre frîna de mînă și, cu un calm care nu mă caracterizează, l-am rugat pe șofer, care nu întîmplător mi-e tată, “Ocolește, te rog, melcul ăla”.

N-o să vă țin cu sufletul la gură, melcul a scăpat nevătămat, însă noi era să ratăm o curbă fiindcă omul de la volan și-a luat ochii de pe șosea și m-a privit în tăcere preț de cîteva secunde. M-am uitat și eu la el, tot cîteva secunde, că mi-a fost frică, și cu mare greutate mi-am înghițit continuarea logică a rugăminții care era să ne bage în gard.

Dar îl rog acum, că n-am avut somn toată noaptea.

“Poți opri puțin? Vreau să-l duc în pădure…”

11 Comentarii

  • Ziskele
    Publicat iunie 16, 2015 4:48 pm 0Likes

    Dar ce optica buna, consider acum pe CioLan, Cyborg. Cio-borg, daca tot se face referire la Star Trek.

  • Azazelu
    Publicat iunie 16, 2015 5:19 pm 0Likes

    Vai, am ras cu gura pana la urechi de mi-au dat lacrimile. Ai talent domnule cioLAN… Mi-a fost tare dor de o asemenea opera din partea ta… Sa auzim numai de bine.

  • Tiptils
    Publicat iunie 16, 2015 5:23 pm 0Likes

    LMAO. They where trying to move back home. Doamne. :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

    Apropo. Acum 2 saptamani mergand spre casa dupa o furtuna intensa, am condus la fel de intens un carut umplut pana la refuz cu sticle de apa. Pe o alee ingusta, intunecata si plina ochi de melci dispusi *aparent aleatoriu. Bilant final T-800: 0 casualties.Oh yea !!!

    *bineinteles daca aveam langa mine o personalitate cu expertiza domnului Ciolan, pesemne s-ar fi relevat intelesurile prufunde ale pozitionarii respectivei congregatii a ploii, a tabloului in miscare, in continua formare, al covorului de melci ce mi-a iesit in cale.

  • CIP
    Publicat iunie 16, 2015 8:40 pm 0Likes

    Deşi nu-s nici pe departe aşa poetic nici eu nu calc melcii. Şi asta e ciudat, şi ştiţi de ce? Pentru că la urma urmelor e un dăunător nenorocit care ne mâncă salata de la gura copilaşilor. Şi noi continuăm să-l protejăm, dacă era o cioară oare ce făceam?

    • ciolan
      Publicat iunie 17, 2015 8:35 am 0Likes

      Când mă voi preumbla prin văzduh, ca semizeii, nu voi călca pe ciori. Le voi așeza cu gingășie în vîrf de nuc.

  • Doru
    Publicat iunie 17, 2015 5:35 am 0Likes

    Ce dăunător, domnule?! Melcii, mai nou, sunt folositi in procesul de infrumusetare.

    Am trait cu sufletul la gura ultima parte a povestirii! Emotionanta si haioasa in acelasi timp! Azi ploua asa ca ma voi uita cu grija pe unde calc 😉

  • Gamer
    Publicat iunie 17, 2015 6:03 am 0Likes

    Melc melc codobelc
    Scoate coarne bouresti
    Si te du la Dunare
    Si bea apa tulbure
    Si te du la balta
    Si bea apa calda
    Si te suie pe copaci
    Si mananca la gandaci

    Melc melc codobelc
    Scoate coarne bouresti
    Si te suie pe bustean
    Si mananca leustean
    Si te suie pe uluci
    Si mananca mere dulci
    Si te suie pe butoi
    Si mananca usturoi

  • Indru
    Publicat iunie 17, 2015 7:01 pm 0Likes

    Și eu sunt exact la fel!

  • fear2018
    Publicat iunie 18, 2015 10:27 am 0Likes

    bai baiatule tu esti dus cu pluta…am si eu ceva probleme si obsesii psihice dar…tu ai probleme grave si prea multa imaginatie.

    • fear2018
      Publicat iunie 18, 2015 10:30 am 0Likes

      P.S de ce nu merge avatarul?am facut cont si imi arata gravatar salvat dar cand postez comentariul nu apare avatarul…

  • Caleb
    Publicat iunie 18, 2015 10:57 am 0Likes

    Sunt nişte setări pe partea de GRavatar, trebuie să te autentifici prin conturile de wordpress şi să faci un refresh. Au schimbat la un moment dat ceva pe partea aia şi nici mie nu-mi arăta din prima. Porcăie-te prin setările de profil WP şi mai încearcă, nu mai ţin minte exact ce-am făcut până a mers.

Adaugă un comentariu