OlliOlli, Anita Sarkeesian şi Sexul Muzical din Gamergate

Dacă voi nu ştiţi ce este OlliOlli, eu nu ştiu ce este Gamergate, aşa că ne putem ajuta reciproc. Ne putem scărpina împreună pe spate, fiecare pe spinarea cocoşată de ruşinea celuilalt. Păi cum să ai pretenţia că eşti un butonator fantastic fără să te laşi captivat de OlliOlli — un joc pe care eu l-am visat, explicat şi desenat într-un act bizar de sincronism telepatic, înainte să fie dezvoltat. Dar asta este cu totul altă poveste. Sau cum să practici scrisul despre jocuri fără să cunoşti detaliile scandalului Gamergate? Ei, fuck the details.

gamergate_meme

Prezenţa Anitei Sarkeesian în emisiunea lui Colbert mă lasă rece, feminismul din jocuri nu mă interesează. Am pretenţia că ştiu să disting singur un produs voit sexist de unul încadrat în tiparele normale ale industriei, aşa cum ştiu să mestec mâncarea după ce o bag în gură. Anita Sarkeesian este doar o altă scânteie a unei societăţii de consum suprasaturată cu opinii şi prea puţine fapte — o societate de consum care simte nevoia să halească din când în când Anite Sarkeesiene şi teorii agresive. Ascultaţi-o vorbind şi consideraţi nivelul conversaţiei apogeul productivităţii intelectuale din tagma comentatorilor de gaming. Vă provoc.

Colbert este amuzant. Anita nu poate numi trei jocuri sexiste fără să condamne ÎNTREAGA industrie. Să fie ceva în neregulă cu mine dacă mintea îmi fuge la sex după un astfel de moment — şi nu orice fel de sex, ci dragostea neprotejată cu pulsul muzical din OlliOlli? Frustrarea unora este mai mereu oaza de pace a celorlalţi, iar eu am găsit-o într-un skateboarding platform/arcade definit de o coloană sonoră pe cât de dinamică, pe atât de lascivă şi tentantă, precum o tipă grozav de frumoasă după un antrenament intens în sala de sport.

Long Arm – The Roots. Un fusion elegant, electronic şi totuşi crud, rece. La fel ca industria pe care o urmăresc cu interes, toamna intră în ultima ei fază de răceală cumplită, când singurul subiect de conversaţie este un ciorchine degerat, uitat în viţă de producătorul rural de vin, sau când te întrebi singur pe stradă de unde au apărut norii ăştia cenuşii atât de repede. Apoi vrei 110% skateboarding fantastic.

OlliOlli mi-a atins coarda rezervată de regulă lui Hotline Miami ori Kentucky Route Zero. The Qemists au percutat unde a percutat şi M.O.O.N., grafica fluorescentă şi acţiunea FTL extrem de pedepsitoare s-au împerecheat în faţa ochilor mei. OlliOlli este iubire trupească, în forma unui joc sport cu iz retro. În acest segment al universului jocurilor nu există sexism, ci sex. Aici nu există femei şi bărbaţi, doar jucători. Aici nimeni nu lansează ameninţări cu moartea, ci invitaţii la un ludism orgiastic.

Game on, pentru că fuck it.

4 Comments

  1. Frostsaben noiembrie 3, 2014
  2. D3F3 noiembrie 4, 2014
    • Aidan noiembrie 4, 2014
    • D3F3 noiembrie 4, 2014

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.