Jocurile Call of Duty (ca să luăm cea mai intens promovată și bine vândută franciză de shootere din istoria recentă a jocurilor video, dar și cea mai blamată de către cei ca Grossman) pot fi numite oricum, mai puțin bolnave. Da, e posibil să ți se zbată un ochi în orbită când te trezești cu un Quick Time Event nepoftit în față sau să adormi, în cazul unora dintre titlurile mai recente din serie. Dar se presupune că este o datorie la mijloc, iar dacă nici Call of Duty nu ne învață asta așa cum trebuie…

Lăsând gluma la o parte, de menționat că Grossman a dat drept exemplu “masacre“ precum cele de la școala primară Sandy Hook și liceul Parkland, cel din Dublane, Scoția în 1996, criza ostaticilor de la teatrul din Moscova în 2002, precum și masacrul din insula Utoya, Norvegia în 2011. A mai zis și că America Latină ar fi un “strident teatru de război“, despre care nu auzim nimic la emisiunile de știri. E vina noastră dacă nu deschidem televizoarele.

Grossman a trecut peste detaliile din spatele tragediilor respective, evitând să aducă în discuție sănătatea mintală a atacatorilor, faptul că unitățile speciale rusești au folosit un gaz necunoscut când au năvălit în teatru, omorând, se pare, zeci de ostatici, sau că Anders Behring Breivik, cel care a împușcat mortal 77 de oameni la pas pe insula Utoya era un activist de extremă dreaptă.

Grossman a avut însă grijă să se concentreze pe câteva puncte cheie, având ca scop susținerea ideii că jocurile video au dat naștere unei Generații de Asasini. Assassination Generation, cum se numește treaba în engleză, este o carte al cărei principal autor este chiar Grossman, și care poate fi achiziționată de pe Amazon în diferite formate. El susține ideea că serviciile de securitate nu vor fi niciodată în stare să-i protejeze așa cum trebuie pe cetățenii țării, de unde reiese că responsabilitatea de a fi pregătit să se confrunte cu uciderile în masă de acest fel îi aparține proprietarului american de arme. 24 de ore din 24. 7 zile din 7.

Așadar, dacă e să ne luăm după Grossman, copiii americani ar trebui să iasă din case numai însoțiți de părinți înarmați, inclusiv la joacă. Și ferească sfântul de o dispută între două mămici supărate, dacă odraslele lor ajung să se păruiască în groapa cu nisip din cine știe ce motiv. Oh, mama ta a zis că mama mea e urâtă?! Ei, stai așa. Maaaaammiiiii!