RETRO – Dink Smallwood

Dink Smallwood are un loc aparte în panteonul meu de jocuri și, așa cum se întâmplă uneori cu jocurile care ți-s foarte dragi, habar nu am de unde am auzit eu de Dink Smallwood. Aș enumera trei teorii. Prima, că e posibil ca jocul să îmi fi fost recomandat de către colega din banca din spate, în școala generală. Știa deja de Enclave și Diablo și e foarte posibil să îmi fi zis și mie de minunea numită Dink. A doua, s-ar putea ca verișoara mea să îmi fi făcut cunoștință cu jocul. Cine știe, e posibil să se fi strecurat și Dink într-una dintre numeroasele noastre sesiuni de Heroes 3 sau Unreal Tournament. A treia, și cea mai simplă, ar fi că jocul mi-a parvenit pur și simplu pe unul dintre acele CD-uri cu mai multe jocuri procurate de la diverși indivizi cu picior de lemn și papagal pe umăr. Probabil că nu o să îmi aduc aminte niciodată.

Oricum, Dink Smallwood este unul dintre acele jocuri de care ori te leagă amintiri plăcute, ori nu ai auzit niciodată de el. Nu știu exact cât de cunoscut este pe meleagurile noastre, cert este că adeseori am fost întâmpinat cu priviri suspecte și un „huh?” sec atunci când aduceam vorba de aventurile minunate ale porcarului Dink. Mă bucur, deci, că am ocazia în aceste pagini să îl aduc pe Dink în vizorul celor care nu îl cunosc încă. Iar pentru ceilalți, va fi un prilej de depănat amintiri și poate chiar de o reinstalare. Ar fi și cazul, când ați jucat ultima dată Dink Smallwood?

Și când v-ați certat ultima dată cu o bucată de lemn?

De la porci la orci, prin foc și sabie

Dink Smallwood este produsul unui studio compus doar din trei oameni. Seth Robinson, Justin Martin și Greg Smith, reuniți sub numele Robinson Technologies, au pus fiecare mână de la mână (mai o textură, mai un MIDI, mai o glumiță) și în 1998 au lansat Dink Smallwood. În zilele noastre, cred că am putea considera că avem de-a face cu un „indie RPG” izometric, cu focus pe combat și explorare. Uau!

Protagonistul jocului este titularul Dink Smallwood, un băiețandru simplu, de la țară, care duce o viață pașnică în sătucul Stonebrook, alături de mama sa. Partea de început te introduce în atmosfera idilică a satului: dai de mâncare la porci (serios, chiar trebuie să echipezi sacul de porumb, apoi să apeși butonul de atac pentru a împrăștia grânele în țarcul unde stau porcii), faci o vizită prin vecini, te duci să culegi ghinde, te întâlnești pe drum cu un vrăjitor, apoi te întorci acasă, unde constați că a luat foc toată coșmelia, cu tot cu doamna Smallwood. Da, lucrurile iau o  turnură nasoală destul de repede, așa că Dink se duce să locuiască împreună cu mătușa lui și soțul ei abuziv. Din vorbă-n vorbă, afli și de un complot malefic pus la cale de o sectă ciudată și iac-așa pornești în aventura vieții.

Începuturi umile

Caracteristica cea mai memorabila a lui Dink Smallwood este umorul, prezent la tot pasul. De multe ori, glumele și stilul de scris mi-au adus aminte de seria Monkey Island. Același gen de umor relaxat, care iese la iveală în dialogurile dintre Dink și celelalte personaje și în comicul de situație. Este greu să nu rânjești atunci când șmecherul satului face mișto de Dink că dă mâncare la porci sau atunci când un moșneag îi pocește numele în fel și chip – cam la fel cum pățea și Guybrush Threepwood. Comentariile lui Dink atunci când interacționezi cu diverse obiecte sunt și ele haioase, fie că se arată mirat de câtă băutură are o băbuță în casă, fie că se răstește la o rață și o trimite înapoi acasă. De multe ori, poți alege dintre mai multe răspunsuri posibile, unele politicoase, altele neutre și altele nesimțite de-a dreptul. Din păcate, discuțiile nu influențează cu nimic mersul aventurii, așa că puteți alege fără griji cele mai oribile răspunsuri și să vă comportați urât cu toți sătenii. Ah, și nu uitați să dați cu pumnul în absolut orice! Mese, scaune, copaci, animale, nu iertați nimic – Dink își însoțește apucăturile violente cu tot felul de glume, iar rațele care aleargă haotic după ce le-ai decapitat, împroșcând pixeli roșii peste tot, constituie unul dintre cele mai bune feature-uri ale jocului.

Hai, mamaie, nu dai și tu o țuică?

Clătite carnivore și alte minunății

Dincolo de umor, Dink Smallwood se prezintă ca un RPG clasic, în care te bați cu orătănii, rezolvi questuri, primești XP, bagi câte un punct în Strength sau unde-o fi și faci rost de arme noi. Lumea prin care se plimbă Dink arată suficient de bine pentru anul 1998, cu pajiști înverzite, păduri dese, castele și alte așezăminte. Nu aș zice că e chiar un joc arătos, dar e decent. În ceea ce privește monștrii, Robinson & co. au luat niște decizii de design cam ciudate, astfel că menajeria ostilă a jocului include gândaci mari și gri, un fel de amibe mari cât niște clătite care se târâie pe jos, uriași de piatră, niște reptilieni urâți plini de țepi și alte dubioșenii care nu se potrivesc neam unele cu altele. AI-ul inamicilor e practic inexistent. Tot ce știu să facă e să vină către Dink și să îl atace. Deși sunt proști de bubuie, compensează un pic nedrept prin damage mare și hitpoints multe, astfel că luptele se reduc de obicei la a aplica o tactică tip hit&run până când orătania crapă.

Căpușe uriașe? Clătite carnivore? Nu contează, omoară-le!

N-o să mint, Dink Smallwood te pune să faci cam mult grind. Armele și vrăjile sunt scumpe, așa că, dacă vrei o sabie nouă cu +1 la damage, ar cam trebui să te apuci să omori zeci de animăluri ca să strângi aurul necesar achiziției. Măcar muzica de fundal e frumoasă și mai alungă din monotonie, plus că lumea jocului ascunde diverse secrete, fie că e vorba de zone ascunse accesibile în urma rezolvării unui puzzle, fie că ieși din tufișuri și nimerești într-un grup de fete care se roagă la un cadavru de dragon. Da, poate că uneori umorul ia niște direcții stranii. I love you too, Dead Dragon Carcass!

Da, e duminică dimineață și noi venerăm carcasa de dragon, tu cum îți petreci weekend-ul?

Do  you want the D?

Dink Smallwood are în spate o comunitate de fani mică, dar extrem de dedicată, jocul fiind un fel de cult classic al RPG-urilor, o nestemată ascunsă apreciată doar de cunoscători. Dink Smallwood include și un editor de aventuri, iar fanii cei mai pasionați și-au creat propriile povești și niveluri. Așa-numitele D-Mods pot fi descărcate în mod gratuit și instalate peste jocul original, astfel încât distracția se poate prelungi cu aceste aventuri create de fani. Mărturisesc că eu nu am încercat niciuna, dar am auzit că unele dintre ele sunt chiar bune. Dacă aveți timp și chef, The Dink Network vă poate îndruma către cele mai reușite D-Mods.

Cea mai „Max Payne” replică din tot jocul

Noua variantă Dink Smallwood HD este probabil cel mai indicat mod de a experimenta jocul, pentru că rezolvă o sumedenie de bug-uri, plus că oferă suport pentru sisteme de operare noi. Există chiar și o variantă pentru Android lansată destul de recent, pentru cei care vor să-l aibă pe Dink mereu în buzunar. Eu prefer varianta pe PC. Kickin’ it oldschool!

Observ că am zis destul de multe lucruri negative despre gameplay și asta nu cred că ajută prea mult în demersul meu din rândurile astea, dar Dink Smallwood chiar este, în ciuda neajunsurilor sale, un RPG relaxant și reușit care își merită din plin statutul de clasic. Și e gratis! Eu m-am distrat de minune cu el de fiecare dată când l-am jucat, ceea ce vă doresc și vouă. Ah, v-am zis că boss-ul final are același nume ca Seth Robinson, fondatorul Robinson Technologies? Funny guys.

Dink Smallwood a avut parte și de o lansare fizică, astfel că, în 1998, puteai să îți cumperi jocul din magazine în varianta big box, cum se făceau la acea vreme, cu ditamai cutia, CD în carcasă și un manual subțirel. Nu s-au fabricat foarte multe copii, așa că până în vara lui 1999 jocul era deja sold out, iar în toamna aceluiași an Dink Smallwood a devenit freeware. Totuși, parcă desenul nu prea se potrivește cu personajul din joc. Mi-l închipuiam pe Dink ca pe un băiețandru simpatic și însetat de aventură. Individul ăsta cu figură vicleană mă neliniștește. Pare că l-a ucis pe Dink și i-a furat hainele, iar acum rânjește satisfăcut. Cine a desenat așa ceva?!

3 Comments

  1. 1
    mahri726 says:

    Foarte bun articolul. Am jucat Dink Smallwood acum ani buni. L-am descoperit pe un DVD dat de Level.

  2. 2
    Alexandru says:

    Take your beating like a man, woman.

  3. 3
    Razvan says:

    FIY – este disponibil pe IOS, gratuit din cate vad.

    Nu l-am instalat pentru ca nu am iPad-ul cu mine dar pare interesant.

Leave a Reply