RETRO: Ignition

– Doamna Claudia, Ovidiu este acasă?
– Da, e în spatele curţii, se joacă cu câinele.
– Îl chemaţi dumneavoastră? Pe mine mă muşcă. Vreau să ne jucăm Ignioton pe calculator.
– Cine te muşcă, măi? întreabă maică-mea râzând.
– Să ne jucăm Ig-ni-o-ton, răspunde Ionuţ, încă bulversat de gluma pe care nu o putea pricepe pe deplin la vârsta lui fragedă.

Arde motorina în el ca în UTB-urile comuniste!
Arde motorina în el ca în UTB-urile comuniste!

Şi ne-am jucat Ig-ni-o-ton cât a fost sâmbăta aceea toridă de lungă. Era vara lui 1998 şi calculatorul încă avea o vrajă peste carcasa albă – în special la ţară, unde accesul la o astfel de unealtă era destul de dificil. Dar amândoi aveam unul şi ne pierdeam timpul împărţind ocazional tastatura, căci de reţele LAN nu auzisem. Realizez abia acum că prietenul meu era probabil dislexic, că în vremea aia mama juca Quake mai bine decât mine şi că Ignition era cel mai colorat arcade racer pe care îl văzusem vreodată. De jocuri nu duceam lipsă, ci de jocuri noi. Lansat sub numele Bleifuss Fun în Germania şi Fun Tracks în Franţa, jocul celor de la Unique Development era tot ce puteau să îşi dorească doi băieţei în vacanţă. Iute, uşor de învăţat şi greu de stăpânit, cu o paletă bogată de sunete şi o mână de maşinuţe trăsnite, Ig-ni-o-tonul de pe IBM-ul lui Ionuţ ne-a cucerit pe loc, în inima mea de gamer având şi acum un loc foarte special.

Walker, Poliţist Texan
Walker, Poliţist Texan

Culmea, primul joc despre care am scris în LEVEL a fost Bang Bang Racing, un titlu asemănător din punct de vedere al mecanicilor de joc. Viaţa este un cerc, nu-i aşa? În orice caz, pe mine nu m-a fascinat atunci complexitatea jocului, fiindcă includea numai unsprezece maşini în miniatură şi şapte circuite (suficiente la vremea aia). În schimb, acţiunea de pe ecran era atât de explozivă, haioasă şi antrenantă, încât îmi stătea inima în gât ori de câte ori făceam un salt peste un canion, eram strivit de un bolovan uriaş sau mă izbea trenul pe scurtătura secretă. Puteai participa la campionate cu trei niveluri de dificultate, deblocând vehicule noi şi trasee în oglindă, ori te puteai pierde în modurile Pursuit şi Time Trial. Dacă aveai tovarăşi de joacă, split-screen-ul grozav şi suportul LAN îţi deschideau noi orizonturi. Sincer să fiu, Ignition încă îmi provoacă o satisfacţie profundă, incomparabilă, când activez tasta Boost şi zbor ca glonţul pe lângă oponenţi.

Copilaşi, astăzi mergem în excursie prin Alpi, cu 300 km/h, într-un autobuz fără verificare tehnică.
Copilaşi, astăzi mergem în excursie prin Alpi, cu 300 km/h, într-un autobuz fără verificare tehnică.

Până de curând, Ignition făcea parte din familia jocurilor abandonate, aşa că putea fi “tras” legal de pe o mulţime de situri, deşi era nevoie de Glider-ul dgVoodoo 1.40 şi patch-ul 3dfx pentru a-l putea butona în voie pe Windows 7/8/10 – ultimele două chiţibuşuri fiind mai greu de găsit. Acum s-au ocupat cei de la GOG.com de el aşa cum trebuie. Odată adăugat la colecţie, chemaţi un prieten şi zburdaţi liberi prin amintirile arcade ale copilăriei!

8 Comentarii

  • fan
    Publicat ianuarie 31, 2017 10:24 am 0Likes

    Mi-a placut foarte mult jocul asta cand eram mic, il jucam foarte mult impreuna cu varumiu’ pe primul meu calculator, tin minte plansele alea cu trenul care te lovea din lateral daca nu erai atent, sau traseele cu gheata pe jos pe care alunecai daca tin bine minte…in orice caz, am avut amintiri foarte placute cu acest joc, ma bucur ca ai scris despre el!

    • Aidan
      Publicat ianuarie 31, 2017 11:48 am 0Likes

      Placerea a fost de partea mea. Si eu am scris cu amintiri frumoase in gand 🙂

  • Baco
    Publicat ianuarie 31, 2017 1:20 pm 0Likes

    Haha! Ce amintiri! Îl jucam cu un vecin prin 2001, eu nu aveam calculator :)) îl numeam Igniţion pe atunci.

    • Aidan
      Publicat ianuarie 31, 2017 2:01 pm 0Likes

      Toata lumea ii pcea numele? Vezi, si la noi era Ignioton 😛

  • Screengems
    Publicat ianuarie 31, 2017 4:58 pm 0Likes

    Ce amintiri şi timpuri grozave din copilăria demult apusă. Prima oară l-am jucat la o sala de jocuri, apoi pe primul meu calculator (un monstru de pentium 1 la 200 mhz, 32 ram, 2gb Hdd) în modul spleetscreen cu diferiţi prieteni. Jocul acesta modest a fost şi va ramâne o adevărată bijuterie a acelor timpuri care mi-a adus multe emoţii şi bucurii.
    Foarte bun articolul şi secţiunea retro e cum să spun, mă unge pe suflet….şi ce păcat când mă gândesc că unii copii au intrat în lumea jocurilor direct cu Crysis 3…Noi, generaţia 80, am fost norocoşi că am trecut prin toate etapele evoluţiei Pc-ului…şi al jocurilor.

  • Aidan
    Publicat ianuarie 31, 2017 7:51 pm 0Likes

    Sa fie nevoie de mai mult Retro, aici si in revista?

    • ion
      Publicat februarie 1, 2017 1:49 pm 0Likes

      Mereu e nevoie de mai mult retro.

  • Nex
    Publicat februarie 15, 2017 1:27 am 0Likes

    Tot prin acelasi an si tot la tara il jucam si eu, in splitscreen, cu var-miu 🙂 Mama, cate amintiri placute imi trezeste jocul asta, mi-a mers la suflet. Vrem mai mult Retro! 🙂

Adaugă un comentariu