REVIEW: Anthem

Undeva în imaginația celor de la Bioware, Anthem trebuia să fie jocul care să depășească cu ambiție tot ce înseamnă Destiny în genul looter shooter.

Dacă privești atent campania de marketing pre-lansare și efortul depus pentru a menține o reputație nepătata după ce au început să curgă recenziile negative, începi să observi fenomenul. Este dureros!

RIP Bioware

Dar socoteală de acasă nu s-a pupat cu cea din târg, iar Anthem a reușit să sufle ultimele rămășițe din Bioware ca un pumn de praf în vânt, terminând astfel treaba infamului Mass Effect: Andromeda.

Din punctul meu de vedere, Bioware nu mai există în acest moment. Este doar un studio-zombie, care își cară din loc în loc carcasa intrată în putrefacție. Este o găină decapitată ce insistă să alerge puțin în jurul butucului unde și-a dat întâlnire cu toporul.

Cumva, multe dintre studiourile aflate sub aripa Electronic Arts sfârșesc așa. Westwood a avut un impact puternic în memoria colectivă. Respawn se zbate încă, dar joacă niște cărți puternice și nu pleacă ușor capul. Însă Bioware nu a reușit să rămână în echilibru. Bioware got fucked.

Anthem pentru morți

Așa că au scos la lumină un IP nou, promițător la prima vedere: Anthem. Ce a urmat este un exemplu clasic de lovitură directă cu colțul capului în pragul de jos, care s-a lăsat nu doar cu o recepție negativă a jocului, o comunitate dezamăgită și niște console aproape prăjite, ci și cu un dezgust profund față de nivelul calitativ al producțiilor studioului (deja lezate andromedian).

Anthem trebuia să fie un rival pentru Destiny, care suplimenta goana după loot cu o mecanică dinamică de zbor, plină de adrenalină crudă și oportunități tactice cu impact direct în gameplay. În schimb, am primit un joc always online, cu o lume persistentă mereu în schimbare, timpi groaznici de încărcare, misiuni repetitive și un zbor întrerupt, frustrant.

„Dacă nu știți ce este un Javelin, vă explică băiatul: un costum mecanic, o combinație între un mecha și țoalele augmentate din Crysis.”

Bucăți întregi de joc par să lipsească, iar povestea este știrbită de imposibilitatea unei conexiuni solide cu acțiunea de pe monitor/ecran. Deși arată absolut incredibil, aproape de necrezut, Anthem a reușit să contureze o lume mai goală și lipsită de viață decât un aprozar care vinde exclusiv adidași de porc. Pur și simplu te învârți ca un coi în căldare, echipat cu un super-Javelin, fără să găsești o activitate antrenantă.

Da, ocazional descoperi resurse minerale și organice în Roșia Montană sau grupuri de monștri idioți, cu un AI aflat sub instinctele programate în ADN-ul de meduză. Activezi arsenalul și abilitățile speciale din dotarea pseudo-mecha-costumului aproape-zburător și pleznești cu ură tot ce mișcă și respiră pe planeta fără nume. Ești un Freelancer, un erou, un pilot, un actor din Top Gun.

3 Comments

  1. spookieman martie 14, 2019
    • Aidan martie 14, 2019
  2. armi martie 22, 2019

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.