REVIEW & CONCURS: FAR CRY 5
De la pescuit la OZN-uri
Montana din Far Cry 5 este plină de cultiști și droguri, relația dintre cele două elemente fiind una sensibilă la zecile de activități secundare ce pot fi întreprinse de către Rook pe teritoriul hărții. Altfel spus, faci căcaturi, acumulezi experiență, crești în nivel, vânezi animale și le vinzi prepuțurile, cumperi arme, razi peggies. Conduci tot soiul de mașini V8, belești curcani, te cațeri, sari cu parașuta, zbori cu elicopterul și deschizi wingsuit-ul. Pescuiești păstrăvi grași în râuri limpezi, trimiți un hippie într-o dimensiune extraterestră și faci chiftele din coaie de taur. Far Cry 5!
Apropo, Ubisoft au integrat în FC5 cel mai fain simulator de pescuit competitiv din ultimii ani, un mini-joc splendid în care lansezi momeala în apă, agăți peștele și mulinezi în direcția opusă celei în care se zbate captura. Poate că descrierea mea sună aiurea și nu îi face cinste, deși merită să petreceți cât mai mult timp cu undița în mână.
Cum armele și accesoriile se cumpără de la vendori, cea mai șmecheră metodă de îmbogățire este – evident – exploatarea fără scrupule a resurselor naturale. Ai văzut un urs? Sigur nu are nevoie de piele și blană! Crezi că ai auzit un cerb? Verifică dacă este acolo cu un glonț în inimă și tunde-l de coarne! Vrei optică nouă pe carabină? Pescuiește tot ce mișcă într-un lac de munte! Există suficienți vânători ambulanți care să-ți cumpere prada pe dolari consistenți.
Ubi, Ubi, llama americani!
Așa, ca exercițiu de imaginație cu nuanțe politice, Far Cry 5 este un joc cu prea puțină adâncime. Dacă te iei in piept cu religia, te iei până la capăt, fără să o arzi cu scuze de genul drogului Bliss. Nu are carismă, nici măcar cât Primal. De Blood Dragon nu mai vorbesc. Și îmi pare rău să spun asta, fiindcă pe mine mă obsedează particularitățile culturii americane. Repet, locația este de departe cea mai frumoasă și interesantă, însă aici se cam oprește șpilul.
În același timp, mă bucur că nu se ferește de cultura armelor. Ai la dispoziție un arsenal complex, de la praștie la aruncător de rachete. Puțin cam dependent de cash, ce-i drept, ca în capitalism. Numai că descoperi repede ce putere are binomul arc composit + sniper rifle și te speli cu ele pe cap până la sfârșitul lumii – ori până când începi să observi că acțiunea devine repetitivă.
Concluzia este că Far Cry 5 reîmprospătează peisajul open-world FPS fără să reinventeze roata. Merită? Da, merită din plin, chit că Ubisoft nu se poate dezlipi vreodată de niște mecanici pe care le reciclează în orice titlu nou lansat.
8.5
CONCURS:
Bineînțeles că avem și un concurs!
Tot ce trebuie să faceți este să vă mărturisiți într-un comentariu cel mai adânc păcat + platforma preferată dintre PC și PS4.
Vom alege cel mai creativ și amuzant comentariu, așa că nu luați cerința prea în serios. Ce puteți câștiga? Păi o copie de Far Cry 5 PC și una pentru PlayStation 4, prin amabilitatea oamenilor de bine de la Ubisoft București. Două premii, doi câștigători. Concursul se încheie în data de 22.04.2018 la ora 20.00. Git!
92 Comentarii
Hriscu Andrei
Cel mai mare PACAT al meu ?
Ei…pai…totul a inceput dupa lansarea jocului FARCRY 5. Fiind fan al seriei inca din copilarie, va dati seama ce trist a fost cand am vazut ca jocul are recenzii bune si eu eram falit si nu aveam niciun ban. Asa ca am descoperit un CONCURS pe un anumit site din Romania. Tot ce trebuia sa fac era sa postez un PACAT ASCUNS si aveam sansa sa castig o copie a jocului pe PC sau PS4. Dupa cateva ore de BRAINSTORMING am reusit sa gasesc COMMENT-ul castigator care avea sa apeleze la latura sensibila a baietilor si sa le picure o lacrima pe obraz in timp ce aflau povestea trista a gamer-ului de mic care nu poate continua seria lui preferata deoarece e sarac. Sentimentul de pacatos inca imi mustra constiinta si in acest moment, dar copia jocului de PS4 ma va ajuta sa merg mai departe in timp ce voi imparti iertare in stanga si dreapta in HOPE COUNTY.
LORD FORGIVE ME
Dumitru Florin
Jucam un joculet pe steam , No More Room in Hell (csf , prieteni zgarciti , nu vor sa-si ia si ei l4f2 ) si aveam un prieten mai toxic pe care mereu il lasam ca bait pentru zombii care veneau , el striga dupa ajutor si eu atunci reincarcam … Doamne Iarta-ma ! ( pentru PC xD)
SWATT
Prefer pc-ul iar cel mai mare pacat(care e mai mult farsa) a fost in clasa a V-a cand ,fix inainte de vacanta de Craciun ,i-am pus unui coleg o coaja de banana in penar(care era o vechitura de vreo 7 lei).Si asa am plecat eu acasa impreuna cu el, vorbind despre planuri de vacanta.Cand ne-am despartit mai aveam putin si muream de ras.Si deci timpul a trecut si a venit si Craciunul cu urari de la diversi colegi si etc.Seara, undeva pe la vreo 8 primesc un telefon de la colegul cu banana in penar care imi spune ca se pregatea sa-si scoata cartile din ghiozdan cand a dat de un miros,si citez, ”de cacat de oaie”.Atunci chiar nu am mai putut sa ma abtin si am inceput a rade in hohote incat m-au intrebat parintii ce dracu’ patisem.
Mihai.M
Cica un pacat :))) Sa zicem doar ca am jucat destul Postal 2.
Platforma preferata: PC
Mihai Paduraru
Cel mai mare pacat al meu…sau serie de pacate, le-am faptuit in wow acum vreo 9 ani in wrath cand am jefuit tot continutul unei guilde care permitea access oricarui nou membru la GB, ca mai apoi sa intru din guilda in guilda in cautarea altori guilde cu permisiunea asta :)). Je ne regrette rien
Marius
Cel mai adanc pacat… Pacat? Nu stiu, seria de minecraft de pe youtube de acum 7 ani. Sper sa nu o gaseasca angajatorul meu. :)) E destul de cringy dar mi-a adus niste dolarei pe paypal pt steam.. platforma preferata.. PC-ul ca are jocuri moka si nu platesc pentru multiplayer. Doar pt internet.
Adrian D
Fara pacate aici, suntem sfinti la cate catedrale, biserici si alte locase de cult avem in tara… Ne este iertat din oficiu orice pacat!!pt ps4 sa fie ca sunt recent posesor de ps4, abea am descoperit si eu ps4 si am inteles ca farcry e la mare moda si cautare. Multumesc si doamne ajuta!
Tiberius Bondoc
Atunci când printr-un accident misterios am reușit cumva să-mi omor tot echipajul și să-mi scufund singur corabia. Aventura se petrecea în timpul unui raid de 2 ore cu alți 3 prieteni jucându-ne Sea of Thieves.
Spre rușinea mea mi-am confundat party-ul cu ceilalți pirați inamici care doreau și ei o bucată de loot, iar din pricina unei coordonări ineficiente dintre creier și mâna am reușit să distrug gunpowder barre-ul pe care trebuia să-l explodăm pe barca dușmanilor.
Pentru câteva momente de neatenție am primit mai multe urări de bine despre scumpa mea mamă decât în taxi-urile din București.
PC masterrace
Cosmin
Unul din pacatele mele adanci s-a petrecut in timpul unui playthrough al seriei Mass Effect, pagubita fiind chiar faimoase reporterita Khalisah al-Jilani de la Westerlund News. La inceput avea un comportament cat se poate de prietenos, parand cat se poate de bine intentionata dar odata cu trecerea timpului a devenit din ce in ce mai ostila si acuzatoare la adresa Consiliului ea incercand sa atraga opinia populara. Dupa mai multe intalniri neplacute, rabdare mi s-a terminat si am dat drumul unor chemari animalice, raspunzand violentei verbale prin violenta fizica.
Inca regret acest pacat dar in vremuri ca acelea de cotitura, nervii mei erau intinsi la maxim si nu m-am mai putut controla. Am ales raul cel mai mic, decat sa imi revars furia pe PC-ul meu, am preferat sa o revars pe un NPC nevinovat care doar incerca sa atraga views.
Andrei
Cel mai adanc pacat?! Well, jucam Stellaris cu niste prieteni si am devenit rogue si m-am aliat cu dusmanii, lasand-ui pe astia fara aparare in fata celorlalte rase, asta dupa ce construisem ditai imperiul in cele 20-30 de ore de multiplayer.
Andrei
Ah, am uitat platforma PS4.
Madalin
Am zis sa las si eu un comentariu amuzant dupa ce m-am uitat vreo 5 ore la clipuri cu Doru Octavian Dumitru.
NiRaSt
Cel mai mare pacat al meu? Who, boy, asta e una dureroasa, dar uite aici:
Deci eu si inca doi baieti, ii stiu de-o viata, aveam o misiune in Dubai dupa ce orasul a folst lovit de o furtuna de nisip de zile mari, cum n-ai mai vazut, a ingropat aproape tot orasul.
In orice caz, noi trebuia sa ne uitam de un squad care s-a pierdut aculo cu cateva saptamani in urma, si n-a mai auzit nimeni nimic de ei. Totoul a mers bine o vreme, cu toate ca localnici la inceput au fost cam trigger happy pentru gustul nostru. Cu cat ne-am avantat in oras, lucrurile au devenit din ce in ce mai nasoale, fiind atacati chiar de oameni de-ai nostri la un moment dat, dar nimic la care sa nu facem fata (cu toate ca m-a cam calcat pe nervi tipul de la radio).
Ba si dup-aia s-a intamplat. Erau soldati cat vezi cu ochii, si noi ii vedeam bine de pe un zgarie-nori de sus. erau multi, dar noi aveam ceva ce te-ar face sa faci pe tine de frica daca l-ai vedea: fosfor alb. Stiam ca nu-i bine, stiam ce nasoala e chestia aia, ba chiar camarazii mei au inceput sa se certe daca sa o folosim sau nu, dar am zis „eh, ce sa mai, sa-i dam drumu”.
Si i-am dat drumul, neica. In viata mea n-am vazut prapad cum am facut acolo. La un moment chiar vad pe radar o multime mare de puncte undeva in spate si ma gandesc „HAHAHA, ASA MA, S-A ZIS CU VOI!”
Si apoi coboram. Bai, era rosu pamantu’, si toti erau in flacari. E ceva ce vezi si nu uiti usor. Dar nu asta vreau sa marturisesc, ooooh nu. Vedeti voi, cand ma duc in spate unde era mutimea de oameni, unu din soldatii inamici zice, cu ultimele cuvinte, „Incercam doar sa ajutam”, si atunci ii vad.
Civili. Sute si sute de civili morti, care au trait clipe de cosmar. Jur ca n-am stiut, jur pe barba lu’ Thor si pe peticele de pe ochiu lu’ Odin ca n-am avut habar! Inca ma scol noaptea din somn tipand.
Mama, da stiu c-am scris roman. Eh, ma duc acum, ca tre sa ma relaxsez dupa asa marturisire. Cred ca osa instalez un joc pe care l-am luat recent, „Spec Line Ops” sau ceva, bag cateva runde, apoi ma culc. See ya!
Catalin
Cel mai nasol păcat e ca va las comentarii cand e vorba de concursuri si rareori in mod normal cum ar trebui. Si ma simt ca naiba. Am zis-o! Si ca era vorba de concurs, iubesc PS4-ul ca asta duce monștrii de la ubisoft din ziua de azi. PC-ul ramane la suflet, dar daca ii instalez pe el ceva mai nou am nevoie de coolere pentru coolere lui.
Dragos Olar-Nicola
(PS4)Cel mai adânc păcat, asta e una usoara, cu vre-o trei ani in urma, vecinului de sub mine i-a fost gasit Windows-ul ca fiind piratat(de mentionat ca flacaul era de nota 10, te trezea dimineata pe manele, te intampina cand te intorceai de la scoala cu ele, te alinta noaptea cu ele, doar piese de piese din colectiile alea „oldies goldies”).
El stiind ca ma descurc la softuri, ma cheama sa-l ajut. Eu baiat bun, ma prezint la datorie, fac totul sa fie bine dar am grija sa imi fac un „backdoor”, doar de daca…
Can flacaul punea piesa, pac, venea baiatul sa puna pe mut pc-ul.
Dar n-a mers mult timp, el nu sa prins ca pc-ul era pe mut, dar a cuplat boxele la telefon…
Asa ca am inceput sa ii printez mesaje: STOP, rosu pe negru, alb pe rosu etc.
Imprimanta era trecuta de garantie, baiatul s-a speriat, a venit la mine, daca pot sa fac ceva, am zis ca s-a „virusat” si n-am ce-i face, a doua zii am vazut-o cand m-am intors de la scoala langa gunoi.
Acum, trei ani mai tarziu, flacaul s-a mutat la Cluj, si imprimanta inca merge fara nici o problema.
Stroilă Mihai-Sebastian
Momentul cand am dat create account @WorldofWarcraft si s a născut warlockul in urma cu 12 ani+ in urmă. Evident PC lover… si haideți cu revistele!!!
George Constantin
Cel mai mare pacat a fost ca acum vreo 10 ani cand jucam metin, imi faceam caracter de dama si agatam jucatori pentru iteme si bani.
Platforma preferata: PC
Stancu Dan
(PS4) Cel mai mare pacat l-am facut in wow intr-o instanta cand am lootat tot de la un boss (soulbound) fara ca itemurile sa fie pentru caracterul meu 🙂 (inca regret)
Adrian Muntean
Cel mai mare păcat? Toți prietenii știu că sunt un mare tocilar când vine vorba de istorie, și că știu cam tot ce mișcă (și nu mișcă) în franciza Assassin’s Creed. Deci, pentru mine Assassin’s Creed a fost dragoste la prima… apăsare de play. Și totuși, niciunul din prietenii mei nu știe că sunt și un ciudat care, din lipsă de prietenă, îmi petrec o bună parte din timpul pe AC „admirând” femeile NPC din joc. Și nu mă refer la chestii perverse, ci doar le urmăresc pe stradă, studiindu-le animațiile și grafica îndelung. Ok, acum că scriu asta, pare puțin ciudat.
Platforma preferată: PC
Iulian
Pacate atatea multe avem, dar daca le tinem pe jocuri e mai greu de distins.
Degeaba zicem de piratare, cum roman sa nu pirateze nu e roman, decat poate vreun mahar al petrolului. Daca eram la capitolul regrete puteam sa mentionez faptul ca am platit sa vad The last Airbender in 3D, dar pacate…
Cel mai bine as putea sa spun de felul cum tratez jocurile in ziua de azi. Piratarea o tratez ca un test, ulterior sa cumpar jocurile care ma impresioneaza suficient cat sa simt ca merita banii mei lucrati cu greu, si cel mai mare pacat l-as considera faptul ca sunt atatea jocuri care le-am clasat ca bune dar nu le-am adaugat inca in lista mea. Prea multe jocuri merita banii mei si nu i-am cheltuit inca pe ele.
PC ar fi platforma preferata.
In alta ordine de idei, consider review-ul bun si aliniat cu observatiile mele. Jocul de pescuit m-a impresionat din primul minut si locatia e frumoasa, loading screens fiind si ele o capodopera ruinata de aparitia locotenentilor cu vorbele lor goale. Preferam mai bine ideea originala la o negresa sa fie PC-ul nostru in loc de a avea o foaie goala customizabila. Sau sa ia optiunea dead island si sa ne dea mai multi din care sa alegem. Totusi este inca un joc bun pentru a pierde orele facand absolut nimic.
Viorel Vardianu
Cel mai mare păcat al meu….am cumpărat lincență la Winrar pentru un prieten.
Stefan Mirea
Jucam in anii 2000, FIFA cu cel mai bun prieten, totdeauna ne certam ba ca a fost fault, penalty, s.a.m.d. Unul juca pe tastaura prin rotatie, celalalt pe un gamepad cu care, in general, nu se descurca. Eram „boss-ul” la FIFA indiferent, totdeauna il altoiam… la un moment dat e un meci mai strans, tot ratam si ii ziceam: „cel mai norocos esti, zici ca ai mancat…”. El tot tacea, trag un nou sut in min 90, mingea se duce pe langa si strig: „uiteeee, ce noroc ai, a trecut la o palma de bara”… el: „unde ma ca e departe”, sigur pe mine dau la „replay” si cand vad ca mingea era la 7-8 metri de bara am urmatoarea reactie: pun mana pe monitorul CRT intre bara si minge si ii arat ca era o palma. :)))
Dar m-am simtit foarte prost, pentru ca nu am vazut deloc bine faza. (PS4)
andrasazvan97
Cel mai mare pacat… Milioanele de cetateni ai Los Santos-ului (GTA V) care au fost in calea lansatorului de rachete atunci cand ma plictiseam :))
Best platform: PC.
Bogdan Ilie
Am piratat un joc… apoi l-am cumparat, cand am avut banii 😛 PC, bineinteles.
DoomVlad
PC, bineinteles.
Cel mai mare pacat al meu? Pastrez aerul PG-13 aici si marturisesc un pacat hilar pe vremea CS-ului 1.6
Competitiv, meci intre clanuri. Vremuri bune – cs_assault. Eu ma duc prin fata portii si intru in cladire, coechipierii care pe unde – unul in vents, inca doi prin spate – cei pe acoperis mor, cel care si-a facut intrarea in spate supravietuieste si mergem spre ostatici. Nu stiu cum s-a intamplat, am vazut unul dintre ‘rivali’ in prima fereastra catre ostatici – nefiind atent la joc, coechipierul meu era aproape de a doua fereastra – eu arunc cu grenada prin prima fereastra iar coechipierul zboara, mort, prin a doua, langa picioarele mele. Am ramas solo si am murit omorat de ultimul camper langa un ostatic inofensiv – mi-am umplut in acea zi frigiderul cat pentru 3 Craciunuri :))
mihaibacanu49
well, scurt si la obiect; cel mai mare pacat al meu este acela de a nu cumpara licenta winrar, si ignorand de fiecare data mesajele in legatura cu expirarea licentei.. etc =)) P.S platforma preferata ps4
Alexandru Ioan
Of, te ascunzi, tii in tine, incerci sa uiti, dar in ultima instanta vine si momentul ala al marturisirilor, eu stiu, poate ajuta, poate (speranta moare ultima) primesti iertarea sub forma lui FARCRY 5 pentru PC…
Stiti ADOM (Ancient Domains of Mystery) sunt sigur, ma „cunosc” cu voi de pe hartie din vremuri mai putin triple AAA si faceati reviewuri si la roguelike-uri …
Ei bine se face ca rpg-istul din mine, mare amator de ADOM (in varianta lui initiala de DOS, cu „super grafica” ASCII, nu aratoasa varianta actuala prezenta si pe Steam), undeva pe la inceputul anilor 2000 il juca in draci. Bai si tot incercam personaje, si combinatii la cele x clase si y rase, si „tweakuiam” si gandeam eficientizari si desi aveam o foaie A4 cu toate comenzile (pe care n-o mai foloseam de ceva vreme ca le memorasem 90%), oricata sudoare virtuala se pierdea, indiferent cat de multe re-roll-uri pentru stats mai bune, taranul meu elf, orcul meu mentalist, hobbitul meu necromant, rangerul meu cliseic dual wielding, toti mureau in chinuri in al doilea dungeon de pe harta Ancardiei din cauza unor nesuferite furnici gigantice, si catelul pe care primisem sarcina sa il salvez nu mai ajungea acasa; tragic, stiu, asa gandeam si eu de fiecare data cand incercam questul si isi dadea obstescul sfarsit curajosul erou „@”. Era o senzatie foarte neplacuta de deznadejde, un univers ostil, nedrept, nimic nu are sens, armele ruginesc, haosul asteapta, mereu trece ceva necunoscut prin intuneric pe langa tine, nici macar comenzile de wipe ears „ca sa auzi mai bine” nu ajuta… e momentul clasic cand tentatia pacatului incepe sa prinda radacini iar puterile haotice ale coruptiei din joc par o metafora a ceea ce s-a intamplat in realitate ulterior…
Erau multe incercari, era mult stres, si multa istorie nefericita, nenumarate loguri descriind in detaliu ce mi-a ucis eroul, ma macina, moartea e inevitabila, permanenta si fara sens, insa vedeti voi, o forta necunoscuta incepuse sa imi sopteasca in urechi; la inceput am refuzat ce imi spunea, mi se parea de neconceput, o blasfemie, o linie peste care nu eram dispus sa trec indiferent de cat de dureros era totul, insa cu fiecare incercare esuata, cu fiecare nou prim pas in Terinyo, cu fiecare deja vu al unei fetite ce si-a pierdut catelul in pesterile din NE, ceva pur si bun murea si in mine si coruptia ii lua locul… incep sa ma repet, stiu, inca ma macina decizia, dar cred ca oricat incerc sa procastrinez, sa intarzii asta, acum e momentul sa marturisesc: DA, am apelat la save scumming, am luat salvarile alea inainte de a fi devorate de abisul permadeathului si le-am dosit bine in alt folder, iar apoi le-am refolosit cu nerusinare. La inceput a fost un gest manat de etica, doream sa fac bine si nu reuseam altfel, dar haosul, haosul e pervers, ce a inceput printr-un gest dezinteresat, nobil chiar poate, a devenit obsesie: am salvat cainele, mi-am luat si recompensa si bomboana primita a fost chiar buna insa apoi, apoi cu oroare recunosc, fiecare pas, fiecare quest – pelerinaje prin paduri subterane, moartea unui lord al crimei, si a unui „raider” crud, artefacte gasite si skilluri imbunatatite, toate mesele din carne de orc cu gust de (old) porc, toate victoriile ce par acum neinsemnate (nici macar n-am ajuns sa vad finalul povestii) au fost cu ajutorul marelui meu PACAT.
Sunt curat in rest, n-am si alte murdarii de ascuns, joc pe hard de obicei, am terminat Contra de SNES fara Continue si cheat, Dark Souls in offline mode desi mi-a luat secole sa-i bat pe Ornstein si Smough si termin pana si adventure-uri din anii 90 fara walkthrough, insa o piatra pe suflet am oricum, pacatul ala nefericit, originar, vina de care nu pot scapa oricat as incerca.
Sper insa ca mai ales voi cei mai tineri, ce poate cititi asta scaldati in lumina unui mult mai cuminte sistem de checkpointuri, imi doresc cu tarie sa nu va fie niciodata pusa la incercare buna-credinta de fair-gamer asa cum a fost pusa a mea!
Alek
Am profanat zeci de reviste LEVEL cu cutter-ul, rezultând un teanc mare de fe.. pardon faze ale zilei. Iertare sfinte KiMO.
Alek
+ PC, am omis acest detaliu..
Costin Mocanu
Pacat -> chiuleam de la ore ca sa merg la sala de net de langa scara blocului meu si banii de mancare ii dadeam pe ore de jucat Duke Nukem, Doom si Serious Sam.
Platforma preferata -> PlayStation.
Andrei Gadoiu
Cel mai mare păcat? Păcat că nu am câştigat..
Platforma preferată: PC.
Alex Olenici
Poate cel mai adanc dar in acelasi timp amuzant pacat al meu l-am facut cand jucam Need for Speed acum cativa ani iar verisorul meu mai mic a varsat niste lacrimi langa mine sa il las o tura si pe el.I-am dat eu astfel un gamepad in mana dar care nu era conectat la calculator,doar cablul tras in spate sa para ca merge si in timp ce eu ma jucam linistit la tastatura il mai incurajam din cand in cand pe verisorul meu pentru propriile mele victorii dar spunand ca el le-a realizat.Astfel,amandoi am fost fericiti in ziua respectiva
Alex Olenici
Apropo, prefer PC ul si nu regret nimic din povestirea redata mai sus
Mihai
Cel mai mare păcat (repetat) al meu l-am săvârşit pe vremea când jucam GTA: Vice City. Îmi plăcea să-i întrec neputințele lui Tommy, sărind în apă. Din nefericire, nu făcea nici un progres… Păcat că nu înțelegeam limitările umano-cibernetice la 7 ani.
Pentru PC.
Alex
Probabil cel mai mare pacat al meu, cel putin din punct de vedere gameristic, e ca atunci cand eram mic, mi se parea ca cs 1.6 e fun numai daca il joci cu coduri, asa ca silent aim-ul era la putere, macar nu jucam cu wall 😀
De atunci insa nu am mai enervat lumea si m-am dat pe jucat serios.
Alex
Si am uitat sa mentionez platforma preferata: PC, dar nu zic nu nici la PS4 😀
Rusu
Cel mai mare pacat a fost cand am inceput sa joc CSGO si am devenit radioactiv de la comunitatea toxica. (PC)
AndreyStyle007
Cel mai mare pacat al meu? Fac “labuta” in fiecare zi…