REVIEW: Contra III – The Alien Wars, SNES Classic Mini

Haiku despre nivelul 4: Eram pe-o motocicletă și-acum m-am prins de-o rachetă. Sursă Imagine: Game FAQs.

Capitolul următor oferă ceva mai multă diversitate și varietate, punând protagonistul la cârma unei motociclete futuriste, desprinse parcă din filmul The Terminator 2: Judgement Day. Împușcăturile se desfășoară în continuare pe orizontală, de la stânga la dreapta, în ceea ce pare a fi un stagiu ceva mai convențional decât cel anterior. Cu toate acestea, ridicolul și exagerarea sunt reprezentate perfect de cea de-a doua parte din nivel, unde personajul trebuie să doboare hoardele de invadatori extratereștri în timp ce stă agățat cu o mână de elicopter. Și dacă ajungi mai departe de atât, vei asista la lansarea musculosului super-antrenat printr-o rachetă! Răufăcătorul final al acestui nivel 4 trebuie înfruntat tocmai din această ipostază acrobatică a unui Baron Munchausen din viitor care se agață de rachete aflate la înălțimi diferite pentru a identifica punctul de maxim impact.

Pentru nivelul 5, exagerarea este înlocuită de frustrare: asemenea stagiului secund din joc, inamicii sunt înfruntați dintr-o perspectivă ”ochiul păsării”; spre deosebire de el, dificultatea este frustrant de ridicată. Pentru a ajunge până aici ai nevoie de zeci de ore de antrenament și de reflexe ultra-rapide. Dar niciuna dintre experiențele anterioare nu te pregătește pentru țintit în stare de vertij, deci ești pus în fața unei noi situații de învățare și adaptare. Vestea bună este că poți finaliza nivelul rapid dacă știi ceea ce faci. Vestea proastă este că vei avea nevoie de cel puțin 5 încercări pentru a te lămuri, iar jocul îți oferă doar 2 continuări. Iar dacă treci cu succes de aceste provocări, vei ajunge să înfrunți cel mai dificil boss de final din întregul joc: o creatură extraterestră rotundă care te atacă prin lansarea de tentacule și care nu-ți permite să te apropii fără a fi amețit de o învârteală haotică.

Ultimul nivel este realizat cu adevărat în spiritul seriei Contra și aduce un tribut jocului original: te afli în interiorul bazei extraterestre și decorurile industriale sunt înlocuite de material organic. Inamicii seamănă foarte tare cu ființe venite de pe altă planetă pe care le-ai întâlni în seria de filme Alien și cu siguranță această secțiune este singura care justifică subtitlul jocului – ”Alien Wars”. Toate bătăliile și evenimentele precedente culminează aici și finalul este pe cale să fie dezvăluit. Vei vedea care sunt organele implicate în această operațiune, te vei bate cu însuși capul răutăților și în final vei distruge creierul operațiunii.

Lăsând glumele la o parte, acest ultim nivel utilizează aproape toate tacticile și elementele învățate pe parcursul jocului și te provoacă să înfrunți patru boși diferiți: o inimă gigantică, o creatură simbiotică în care se află un monstru cu tentacule asemănător lui Cthulhu care înglobează un cap umanoid, un extraterestru zburător cu aspect de dragon și un mega creier autonom care poate controla corpuri robotice uriașe. Finalizarea jocului devine un exercițiu de precizie și anduranță prin care sunt intercalate și elementele de deplasare verticală prin cățărare (asemenea nivelului 3) și tragere în timp ce protagonistul este agățat de elicopter (asemenea nivelului 4).

Din punct de vedere estetic, ultimul nivel aduce un tribut jocului original. În același timp, este un test de anduranță care pune în aplicare toate abilitățile dobândite pe parcurs. Sursă Imagine: Game FAQs.

De fapt, dacă aruncați o privire la filmările de pe YouTube (pentru că este foarte improbabil să ajungeți atât de departe fără câteva zeci de ore de exercițiu), veți descoperi că orice mică greșeală este taxată de către AI-ul neiertător. Dacă nu ai reușit să devii un maestru al mecanicii de joc și nu ai abilitatea de a evita proiectilele în timp ce schimbi arma și pregătești următorul atac, atunci ești pierdut. Seria Contra este cunoscută pentru dificultatea brutală și progresul bazat pe încercări repetate, deci oricine ajunge atât de departe ar trebui să fie pregătit să-și dezlănțuie arsenalul de blesteme și să îmbrace controllerul cu un strat gros de cauciuc (sau să umple camera de perne).

În orice caz, finalul jocului și salvarea lumii de invazia extraterestră nu reprezintă satisfacții pe măsura efortului. Pur și simplu răsplata nu este proporțională cu timpul și energia investite. Însă, la fel ca în cazul oricărui joc, bucuria cea mai mare este aceea de a împărtăși experiența cu ceilalți și de a avea privilegiul de a te lăuda că faci parte din grupul select care poate termina Contra 3 fără a apela la avantajele oferite de emulator și/sau fără a ajunge la vreun ecran de ”Game Over”. Sau, așa cum susțin adepții filosofiei lui Aristotel, un om virtuos identifică fericirea și împlinirea în proces și în activitatea pe care o desfășoară, nu în finalitate.

Epilog: Virtutea Prieteniei și a Modului Co-Op.

Prin vara anului 2001, eu și Cornel (cel mai bun prieten de atunci) eram pasionați de experiențele gameristice pe care ni le oferea mirificul sistem pe 8 biți Terminator 2 (o clonă de NES cu aspect de Sega Genesis). Cel puțin o dată pe lună exploram bazarul local pentru a achiziționa noi dischete galbene și ne bucuram de fiecare dată când jocul era exact ceea ce indica ambalajul.

Ne-am distrat de minune jucând titluri proaste de fotbal pe care le numeam ”Fifa” (diverse versiuni piratate de Nintendo Soccer și Tecmo World Cup Soccer), dar ne-am atins apogeul odată ce am descoperit Contra: un joc greu, intens, dar care ne îndeplinea dorința de a controla personaje musculoase pe care le numeam ”Rambo și Arnold” într-un univers apropiat de ceea ce vedeam prin filmele de acțiune de la televizor.

În modul co-op, nivelul de dificultate poate fi redus în anumite părți ale jocului. Există însă și dezavantaje. Sursă Imagine: RetroGameMan.

Experiența pe care am avut-o în Contra 3: The Alien Wars m-a făcut să-mi doresc să fi avut din nou un partener care să extermine o parte din inamici și să își arate eroismul față de cauză atunci când se aruncă în fața proiectilelor inevitabile pentru un ideal comun mai măreț. Dacă aceeași dificultate este înfruntată de doi luptători curajoși, atunci țelul nobil este atins mai ușor.

În teorie, jocul celor de la Konami devine mai ușor atunci când există și un al doilea erou exterminator de forțe extraterestre. În practică, nivelurile 2 și 5 (cele cu perspectiva ”ochiul păsării”) primesc o abordare de tip split-screen care poate duce la confuzie și risipă de vieți prețioase. Nu sunt sigur dacă sistemul face parte din tactica dezvoltatorului japonez de a echilibra nivelul de dificultate sau pur și simplu este o decizie estetică întâmplătoare, dar în mod clar fiecare mod de joc aduce noi avantaje și dezavantaje.

În consecință, Contra 3 este un joc dificil și neiertător, care necesită zeci de ore de exercițiu și o perioadă de învățare meticuloasă pentru a putea fi terminat cu succes. Totul pare relativ simplu atunci când îi urmărim pe alții pe YouTube, însă controlul și tacticile trebuie exersate până la perfecțiune. Roma nu s-a construit într-o zi, Rambo nu a ajuns să doboare elicoptere cu o simplă săgeată artizanală după doar o săptămână de antrenament, iar noi suntem obligați să urmăm un regim riguros de pregătire pentru a intra în clubul select al jucătorilor care au salvat planeta de invazia extraterestră din Contra 3: The Alien Wars.

8

+ Ritm frenetic și atmosferă specifică filmelor de acțiune din anii 80
+ Coloană sonoră excelentă
+ Arme suplimentare, folosirea celebrului Mode 7 în nivelurile 2 și 5 și îmbunătățirea rețetei din primul joc
+ Abordare cinematică, scene ridicole de acțiune și lupte aeriene din poziția ”agățat de rachetă”

Dificultate brutală, marcată de multe surprize neplăcute și capcane ieftine
Progres bazat doar pe sistemul ”trial and error”

Testat pe: SNES Classic Mini
Disponibil pe: SNES Classic Mini, WiiU, 3DS, Gameboy Advance
Gen: Run and Gun
Producător: Konami
Distribuitor: Nintendo
Data Lansării: Septembrie 2017 (SNES Classic Mini), Februarie 1992 (SNES)

4 Comments

  1. 1
    goron says:

    Excelent! Parca mai ieri era ’96, cand l-am jucat prima data. Cu toate ca l-am cunoscut sub denumirea de Probotector…
    Un review la Castlevania IV? :))

  2. 2
    Sol says:

    Impresionant efort. GG! Eu unul n-as mai putea sa ma supun unei asemenea torturi la varsta pe care o am. Poate doar daca as abuza cu nesimtire de Save State-uri, dar parca iti taie din satisfactie.

  3. 3
    dante-sama says:

    Contra mi-a adus niste amintiri incredibile, de pe vremea cand ne strangeam cativa prieteni si ne jucam acest joc incercand sa ne depasim high score 🙂

Leave a Reply