REVIEW: Dungeon of the Endless

Dacă ați citit ce am avut de spus despre Beyond Earth cred că ați realizat că, de fapt, recomandarea mea era să încercați Endless Legend. Un joc mult mai interesant, făcut, prin comparație, de o echipă mult mai mică, fără un distribuitor mare în spate. Endless Legend este o palmă dată celor de la Firaxis (sau 2K), cărora ar trebui să le fie rușine cu jocul lor ciuntit (dinadins, dacă mă întrebați pe mine, deși nu v-aș recomanda. Am ajuns să cred că paranoia are rădăcini ascunse în mintea tuturor românilor – „și-au lăsat loc pentru expansion-uri, pentru a cere mai mulți bani… Ahhh… să-i ia Gaia!”… „La casa de nebuni cu tine!” „Cine ești tu?”). Dar Amplitude nu s-a oprit aici. Ca lovitura să fie cât mai grea, au ținut să le arate celor de la Firaxis că o echipă mică poate să creeze (și lanseze!) chiar două jocuri simultan și tot să le iasă bine (deși e clar, cred, că nu acesta a fost motivul pentru care Dungeon of the Endless există, dar din nou, ce știu eu…).

Ce e cu obsesia Endless? Mă-ntrebați? Se-ntâmplă datorită și pentru că… producătorii au decis că e mai bine să extindă universul creat în primul lor titlu lansat, numit Endless (duh!) Space, decât să inventeze noi și noi povești cu fiecare joc. Space, este, la fel ca și Legend, o strategie de tip 4X (eXplore, eXpand, eXploit, and eXterminate), un titlu care încă primește update-uri și DLC-uri (gratuite), chiar și după doi ani de la lansare. Locke i-a dat de-atunci un 9, deci presupun că astăzi se apropie de perfecțiune. Dungeon, pe de altă parte, nu este un joc la fel de complex ca suratele lui și ține să ne povestească, într-un stil roguelike, despre începuturi, despre cum au ajuns „oamenii” pe planeta Auriga, pe care s-au și dezvoltat în Legend și de pe care au plecat în Space (review-ul ăsta are din ce în ce mai mult sens!). De unde, ce ironie, au venit inițial.

La origini, roguelike-urile erau jocuri care semănau, din punctul de vedere al gameplay-ului, cu Rogue (duh…), un titlu creat în 1980, în care te luai la trântă, pe ture, cu monștri generați aleatoriu în temnițe (dungeon-uri) care-și schimbau arhitectura cu fiecare nou start. Creșteai în nivel și culegeai loot, dar dacă mureai pierdeai tot și trebuia să o iei de la început. Acest permadeath făcea fiecare sesiune, fiecare luptă, fiecare acțiune, foarte tensionante, în timp ce randomizarea nu te lăsa să te plictisești. Ideea a prins și a născut fani la fel de hardcore ca și titlurile, logic, foarte greu de terminat. Rogue, codul lui sursă și un progrămel care te ajuta să modifici caractere – grafica jocului era creată numai din semne, litere și cifre – au fost adăugate (gratuit) fiecărei distribuții BSD Unix. Zeci de variații au fost create, dintre care cele mai cunoscute sunt Nethack și Angband. Pentru Blizzard aceste titluri au fost dulci surse de inspirație, în momentul în care au creat Diablo.

În timp, genul a dispărut pentru că din ce în ce mai mulți gameri au început să prefere alte jocuri, graficile mai avansate, experiențele mai relaxate. Asta până pe la mijlocul anilor 2000, când piața indie a explodat și a împrumutat fără jenă din mecanicele roguelike-urilor, transformându-le și mulându-le pe universurile imaginate. Aceste noi mix-uri sunt mult mai accesibile, dar păstrează din calitățile și artificiile de gameplay ale premergătorilor, puriștii le numesc roguelike-like-uri, dar nu cred să fie cu supărare dacă noi o să le numim simplu roguelike-uri (moderne…).

În 2006 Bay 12 Games a lansat Dwarf Fortress un joc doi în unu, în care conduci destinele unor dwarfi și pui umărul la construirea unei fortărețe pline de bogății. Titlul este text-based, grafica este creată cu ajutorul caracterelor ASCII, nu are final și nici obiective clar definite. Când ești pregătit (sau plictisit?) poți pleca în aventură și jocul se transformă într-unul pe ture, luptele fiind foarte crud (dur) descrise. Titlul a ajuns să aibă rapid un grup măricel de discipoli și mulți consideră că a influențat și inspirat atât jocuri ca Minecraft cât și următoarele roguelike-like-uri – toate indie, cu permadeath și generator automat de niveluri sau inamici: Spelunky (platformer, Indiana Johnes-like), The Binding of Isaac (action, biblic (sau iadic?!), cu un pic de bullet hell și câteva puzzle-uri, super muzică), Dungeons of Dredmor (RPG pe ture, plin de umor și ceva crafting) și FTL: Faster Than Light (strategie în timp real cu posibilitate de pauză, SF, atmosferic, obsedant).

23 Comments

  1. Radu decembrie 17, 2014
    • ncv decembrie 17, 2014
    • Aidan decembrie 17, 2014
  2. Alin R. decembrie 17, 2014
    • ncv decembrie 17, 2014
    • Alin Răuțoiu decembrie 19, 2014
  3. Licaon_Kter decembrie 17, 2014
    • ncv decembrie 18, 2014
  4. mahri726 decembrie 17, 2014
    • ncv decembrie 18, 2014
  5. Ziskele decembrie 18, 2014
  6. lixicus decembrie 18, 2014
    • Aidan decembrie 18, 2014
    • ncv decembrie 18, 2014
    • Ziskele decembrie 18, 2014
    • ncv decembrie 18, 2014
    • Ziskele decembrie 19, 2014
    • ncv decembrie 19, 2014
  7. Pakistan decembrie 18, 2014
  8. Danny decembrie 19, 2014
    • ncv decembrie 19, 2014
    • Danny decembrie 19, 2014
    • ncv decembrie 19, 2014

Leave a Reply