REVIEW: Dungeon of the Endless

Dacă ați citit ce am avut de spus despre Beyond Earth cred că ați realizat că, de fapt, recomandarea mea era să încercați Endless Legend. Un joc mult mai interesant, făcut, prin comparație, de o echipă mult mai mică, fără un distribuitor mare în spate. Endless Legend este o palmă dată celor de la Firaxis (sau 2K), cărora ar trebui să le fie rușine cu jocul lor ciuntit (dinadins, dacă mă întrebați pe mine, deși nu v-aș recomanda. Am ajuns să cred că paranoia are rădăcini ascunse în mintea tuturor românilor – „și-au lăsat loc pentru expansion-uri, pentru a cere mai mulți bani… Ahhh… să-i ia Gaia!”… „La casa de nebuni cu tine!” „Cine ești tu?”). Dar Amplitude nu s-a oprit aici. Ca lovitura să fie cât mai grea, au ținut să le arate celor de la Firaxis că o echipă mică poate să creeze (și lanseze!) chiar două jocuri simultan și tot să le iasă bine (deși e clar, cred, că nu acesta a fost motivul pentru care Dungeon of the Endless există, dar din nou, ce știu eu…).

Ce e cu obsesia Endless? Mă-ntrebați? Se-ntâmplă datorită și pentru că… producătorii au decis că e mai bine să extindă universul creat în primul lor titlu lansat, numit Endless (duh!) Space, decât să inventeze noi și noi povești cu fiecare joc. Space, este, la fel ca și Legend, o strategie de tip 4X (eXplore, eXpand, eXploit, and eXterminate), un titlu care încă primește update-uri și DLC-uri (gratuite), chiar și după doi ani de la lansare. Locke i-a dat de-atunci un 9, deci presupun că astăzi se apropie de perfecțiune. Dungeon, pe de altă parte, nu este un joc la fel de complex ca suratele lui și ține să ne povestească, într-un stil roguelike, despre începuturi, despre cum au ajuns „oamenii” pe planeta Auriga, pe care s-au și dezvoltat în Legend și de pe care au plecat în Space (review-ul ăsta are din ce în ce mai mult sens!). De unde, ce ironie, au venit inițial.

La origini, roguelike-urile erau jocuri care semănau, din punctul de vedere al gameplay-ului, cu Rogue (duh…), un titlu creat în 1980, în care te luai la trântă, pe ture, cu monștri generați aleatoriu în temnițe (dungeon-uri) care-și schimbau arhitectura cu fiecare nou start. Creșteai în nivel și culegeai loot, dar dacă mureai pierdeai tot și trebuia să o iei de la început. Acest permadeath făcea fiecare sesiune, fiecare luptă, fiecare acțiune, foarte tensionante, în timp ce randomizarea nu te lăsa să te plictisești. Ideea a prins și a născut fani la fel de hardcore ca și titlurile, logic, foarte greu de terminat. Rogue, codul lui sursă și un progrămel care te ajuta să modifici caractere – grafica jocului era creată numai din semne, litere și cifre – au fost adăugate (gratuit) fiecărei distribuții BSD Unix. Zeci de variații au fost create, dintre care cele mai cunoscute sunt Nethack și Angband. Pentru Blizzard aceste titluri au fost dulci surse de inspirație, în momentul în care au creat Diablo.

În timp, genul a dispărut pentru că din ce în ce mai mulți gameri au început să prefere alte jocuri, graficile mai avansate, experiențele mai relaxate. Asta până pe la mijlocul anilor 2000, când piața indie a explodat și a împrumutat fără jenă din mecanicele roguelike-urilor, transformându-le și mulându-le pe universurile imaginate. Aceste noi mix-uri sunt mult mai accesibile, dar păstrează din calitățile și artificiile de gameplay ale premergătorilor, puriștii le numesc roguelike-like-uri, dar nu cred să fie cu supărare dacă noi o să le numim simplu roguelike-uri (moderne…).

În 2006 Bay 12 Games a lansat Dwarf Fortress un joc doi în unu, în care conduci destinele unor dwarfi și pui umărul la construirea unei fortărețe pline de bogății. Titlul este text-based, grafica este creată cu ajutorul caracterelor ASCII, nu are final și nici obiective clar definite. Când ești pregătit (sau plictisit?) poți pleca în aventură și jocul se transformă într-unul pe ture, luptele fiind foarte crud (dur) descrise. Titlul a ajuns să aibă rapid un grup măricel de discipoli și mulți consideră că a influențat și inspirat atât jocuri ca Minecraft cât și următoarele roguelike-like-uri – toate indie, cu permadeath și generator automat de niveluri sau inamici: Spelunky (platformer, Indiana Johnes-like), The Binding of Isaac (action, biblic (sau iadic?!), cu un pic de bullet hell și câteva puzzle-uri, super muzică), Dungeons of Dredmor (RPG pe ture, plin de umor și ceva crafting) și FTL: Faster Than Light (strategie în timp real cu posibilitate de pauză, SF, atmosferic, obsedant).

23 Comentarii

  • Radu
    Publicat decembrie 17, 2014 4:19 pm 0Likes

    fara legatura cu jocul de aici, sveti in plan un articol legat de jocul Hatred?

    • ncv
      Publicat decembrie 17, 2014 4:33 pm 0Likes

      e interesant ce s-a intamplat cu Steam, la fel ca multe din discutiile generate, dar eu nu as vrea sa atrag atentia asupra acestui titlu. poate colegii…
      bine, pana se lanseaza poate ne mai surprind cu alte grosolanii si poate ma razgandesc 🙂
      daca articolul va veni din partea mea nu va fi insa un articol care sa ajute jocul (unul pozitiv), cel putin nu dupa ce am vazut pana acum.

    • Aidan
      Publicat decembrie 17, 2014 4:39 pm 0Likes

      Nici eu nu tin mortis sa ating subiectul. Da, Hotline Miami a fost (si inca mai este) jocul care mi-a definit viziunea asupra gaming-ului modern, dar Hatred pare un rahat facut cu gandul la valurile publicitatii negative. Prefer sa il ignor pana dispare din peisaj.

  • Alin R.
    Publicat decembrie 17, 2014 4:37 pm 0Likes

    Mie mi se par ciudat cât de ”designy” interfețele ăstora de la Amplitude.

    • ncv
      Publicat decembrie 17, 2014 4:42 pm 0Likes

      nu prea inteleg daca e de bine sau de rau ce spui tu 🙂
      interfata lui Endless Legend e mult mai maleabila decat cea a lui Beyond Earth.
      grafica… e in cu totul alta liga 🙂
      http://i.kinja-img.com/gawker-media/image/upload/s–Y26E9TiN–/cfmqwggcprngnzmrvhpd.gif

    • Alin Răuțoiu
      Publicat decembrie 19, 2014 7:09 am 0Likes

      Sincer să fiu, nici eu nu știu. De rău tare n-are cum să fie. Adică să te uiți la ele sau să vezi pe cineva manevrând jocurile alea e foarte plăcut estetic. Dar când joc, mă simt de parcă aș fi pe un site web foarte responsive, dar foarte încărcat. Se simte în regulă, dar e și ciudat.

  • Licaon_Kter
    Publicat decembrie 17, 2014 6:10 pm 0Likes

    Ptiu satana, sa nu spui tu de ADOM nimic? 😀

    • ncv
      Publicat decembrie 18, 2014 9:54 am 0Likes

      ahem… (alzheimeru’… CE?)… ma iertati!

  • mahri726
    Publicat decembrie 17, 2014 8:10 pm 0Likes

    Au inceput sa apara mai multe parodii legate de Hatred. Cred ca renumele de cel mai violent joc ii va aduce profituri, nu neaparat calitatea. La fel ca in cazul Goat Simulator/Goat MMO Simulator expansion, unii oameni sunt interesati de ,, hyped crazy stuffs” . In cazul jocurilor, uneori renumele aduce castiguri, indiferent daca este pozitiv sau negativ.

    • ncv
      Publicat decembrie 18, 2014 9:55 am 0Likes

      cred ca ai postat in articolul gresit. da-i un copy-paste in actiune 🙂

  • Ziskele
    Publicat decembrie 18, 2014 11:43 am 0Likes

    Trial and error 80’s style taica…

  • lixicus
    Publicat decembrie 18, 2014 11:46 am 0Likes

    Până să aruncați cu noroi în ceva ca Hatred așteptați să apară și să vă uitați la streamuri. Este ușor să vorbești câcat de ceva despre care nu știi nimic.

    • Aidan
      Publicat decembrie 18, 2014 1:43 pm 0Likes

      In ciuda faptului ca off-topic-ul asta devine iritant, tin sa mentionez ca natura activitatii noastre confirma faptul ca stim mai multe decat ai crede despre un joc 😉

    • ncv
      Publicat decembrie 18, 2014 2:30 pm 0Likes

      A… (ce dlagutz). Cred ca ai inteles gresit. Pana acum am vorbit foarte frumos despre Hatred, vrei sa vezi ce inseamna sa arunci cu adevarat cu cacat?

      Uite ce au de spus producatorii:
      ” The player-character is a mass-killing villain who hates humanity and begins a „genocide crusade”[1] to kill innocent civilians and police officers. The developer described Hatred as a reaction to video game aesthetic trends such as political correctness, politeness, vivid color, and games as art. ”

      Jocul, ca si gameplay sau realizare, poate fi foarte bun, si ce spun ei aici suna oarecum interesant, dar in momentul in care privesti mai adanc…
      Titlul va fi toxic pentru pentru industrie, care oricum e vazuta de multi ca si puerila. Stii ce fac toate jocurile alea artistice pe care acesti destepti nu le pot suferii? Exact inversul, dau putere si valoare jocurilor, care noi tot speram sa nu mai fie vazute ca un mediu pentru copii, sau unul pentru adulti copii, si sa fie in sfarsit luat in serios.
      Asa cum este prezentat acum (poate la lansare o sa descoperim ca adevarurile sunt altele sau mai complexe), titlul va impinge niste limite, dar nu niste limite bune . Daca intradevar va bonusa jucatorii pentru a omori oameni care nu se pot apara in nici un fel atunci iti spun de pe acum, jocul chiar e un Cacat. Poate va avea un gameplay si grafica deosebita, storyline care sa ridice intrebari, poate sa le aibe pe toate, daca te pune, sau si mai rau, te forteaza, sa omori oameni care te implora sa nu le faci rau si sa nu-i omori, eu vad acest joc ca un Jeg. Producatorii nefiind decat niste hipsteri mai deosebiti (poate cu niste probleme mai speciale) sau doar oameni fara scrupule, care stiau ca o astfel de executie le va aduce parale si vizibilitate.

      Poate vrei sa ma contrezi cu GTA5 (sau gasca), unde la fel, poti omori pe oricine. Nu e acelasi lucru, poti omori pe oricine dar nu ti se cere sa o faci. In plus, absolut toate NPC-urile din GTA reprezinta o mica fateta urata a umanitatii. Nu sunt niste civili care te implora pentru a-i lasa in viata.

      Poate vrei sa ma contrezi cu un Manhunt (sau gasca). Intr-adevar, crimele stil executie din Manhunt iti lasa un gol in stomac, sunt foarte grafice, dar cei pe care-i omori nu sunt chiar neajutorati, majoritatea vor sa mi te omoare la randul lor. Sunt inamici, e o mica mare diferenta.

      Poate vrei sa ma contrezi cu un Postal (sau gasca). Dar pana si aici pot gasi lucruri bune de spus. Jocurile sunt mult mai cartoony (din lipsa unui cuvant romanesc), iar multe din lucrurile pe care le faci sunt grotesc-haioase, te impinge sa experimentezi si sa vezi unde iti sunt limitele. Dar vezi tu, o face intr-o atmosfera mai calda, mai glumeata. Doiul este chiar satiric si ironic. Hatred in schimb (din nou, din ce am vazut pana acum) simuleaza executii si omoruri fara mila si ti le mai si expune intr-un mod (cica) cool. Crede-ma, nu e nimic cool in a omori, sau in a-ti bate joc de cineva fara aparare care te roaga sa-l lasi in pace.

      Acum poate o sa-mi spui ca domne e doar un joc… ce o iau atat de serios. Da, e doar un joc, si pentru ca jocurile sunt considerate arta (exact ce urasc ei este de fapt salvarea lor, pentru ca daca nu ar fi considerate asa ar fi avut mult mai mult de suferit) oricine are dreptul sa-si exprime cele mai negre ganduri in ele. Dar cu astfel de jocuri vrei tu sa te identifici? Chiar vrei sa sustii produse care promoveaza lucruri de gen?

      Deci Da. Din ce am vazut pana acum Hatred este un experiment social interesant dar in acelasi timp un Jeg, care nu merita articolul lui.

      Daca in schimb ai spus ce ai spus doar pentru a provoca o reactie si de fapt parerea ta este mult mai aproape de a noastra, atunci iti doresc ca pe timpul sarbatorilor sa te simti ca si cum ai avea un mare bat infipt in cur. (vezi? cum te simti? naspa nu? asta vrea sa imprastie jocul asta, flegma, rahat, ganduri negre)

    • Ziskele
      Publicat decembrie 18, 2014 7:13 pm 0Likes

      Suntem off topic rau de tot aici…nu iau apararea nici lui ilxthilicus si nici jocului, nu sunt nici un iubitor de panselute, omorul e omor ca aia sunt catalogati inamici, ca pe aia nu esti obligat sa ii omori, ca aia sunt mai cartoonish bullcrap nu vad asta ca o diferentiere intre Hatred si sa zic CoD, Skyrim etc. unde poate pot sa imi imaginez ca si dusmanul poate are o casa, familie, caine si pisica dar na daca indreapta arma spre mine mai bine sa planga masa.
      Sa inteleg de exemplu Carmageddon care a fost hit, daca ar fi aparut cu grafica de azi ar fi ingrozit jumate din planeta, asa cu grafica aia din 95 e vazut cartoonish acum. Prea mult acuza americanii in procese industria de jocuri, si nu problemele mentale.

    • ncv
      Publicat decembrie 18, 2014 9:27 pm 0Likes

      a, sunt perfect de acord cu ce spui la sfarsit, cu americanii, am si subliniat acest lucru in specialele din revista. de cand au aparut jocurile din ce in ce mai multa lume se joaca iar in aceleasi tari toate rapoartele arata o scadere a criminalitatii. mai clar de atat nici ca am vazut.

      daca, Carmageddon ar fi lansat ca un simulator de omorat oameni si ar avea o grafica care sa reflecte realitatea, daca nu ar fi fost facut pentru fun, ci doar pentru a omori oameni, iar producatorii ar fi iesit la rampa si ar fi spus ca da, doar pentru asta l-au creat, atunci da, iti spun ca sigur ar fi fost la fel de hulit de comunitate si presa.

      si in CoD omori civili, dar numai din greseala (sau doar in anumite misiuni in care producatorii incearca sa puna intr-o anumita lumina eroul negativ), nu te obliga sau nu te bonuseaza nimeni sa/daca o faci.
      in Skyrim presupun ca e la fel, majoritatea „oamenilor” care nu te ataca direct pot fi lasati in pace. apropo, a reusit cineva sa-l termine fara a omori pe nimeni?
      daca tu preferi sa nu vezi nici o diferenta intre un inamic si un NPC fara aparare (care in Hatred te mai si roaga sa nu-l omori sau lovesti) e traba ta, sau problema ta. eu insa nu cred ca este acelasi lucru.

    • Ziskele
      Publicat decembrie 19, 2014 10:56 am 0Likes

      Aia zic si eu, quot capita, tot sententiae. Fiecare il va juca cum o sa vrea, nu cred ca toti care o sa il butoneze o sa fie psihopati. Skyrim, parca era un tip cu un Khajit thief cu un toiag de vindecare, avand doi trei in stats dar la perfect 0 nu stiu, nu am auzit. Lauda de sine nu miroase bine, dar pot sa zic ca in primul Deus Ex am avut zero umanoizi pe constiinta, in afara de cei doi parteneri de birou.

    • ncv
      Publicat decembrie 19, 2014 12:57 pm 0Likes

      bineinteles ca nu toti care il vor juca vor fi psihopati 🙂
      majoritatea vor fi oameni normali si sunt chiar interesat de ce o sa spuna, de reactii…
      de fapt linia e mai fina decat am trasat-o eu in raspunsul ala lung. crezi ca eu nu sunt curios de cum o sa ma faca sa ma simt cand il joc?
      numai ca mi-a sarit tandara (ca fraieru). eu chiar nu cred ca (noi, site-ul) am aruncat cu rahat si am vrut sa arat ce inseamna cu adevarat sa demolezi un joc.
      eh…

  • Pakistan
    Publicat decembrie 18, 2014 3:15 pm 0Likes

    @ncv, cred ca tocmai i-ai facut (P)review la joc 😀

  • Danny
    Publicat decembrie 19, 2014 12:32 am 0Likes

    Citat: ‘Putem încheia jocul și reveni oricând, dar dacă murim, salvarea se șterge automat și trebuie să o luăm de la început”
    Jocul e micut, necesita resurse putine asa ca poate fi jucat intr-o masina virtuala fara probleme, iar snapshot la VM de aia s-a inventat :P.

    • ncv
      Publicat decembrie 19, 2014 7:01 am 0Likes

      solutia e de fapt mult mai simpla (cred), cauti si vezi unde salveaza, muti fisierul creat dupa fiecare etaj terminat si gata. cand ai nevoie pui inapoi salvarea cu etajul care-ti convine.
      dar… nu ar insemna ca trisezi?

      (am pus acel ‘cred’, pentru ca am vazut jocuri, ca State of Decay, care au luat masuri si in aceasta privinta, nu insurmontabile, dar suficiente pentru a-si impune puncrul de vedere in fara unui user mai putin avizat – nu am testat sa vad ce face DotE)

    • Danny
      Publicat decembrie 19, 2014 7:47 am 0Likes

      eh, pana termini un etaj snapshotu’ iti permite sa faci camera cu camera mutari. nu-ti convine camera care ai deschis-o? pac, precedentul snapshot il activezi si mergi la alta.

    • ncv
      Publicat decembrie 19, 2014 9:22 am 0Likes

      super 🙂
      bine de stiut.

Adaugă un comentariu