Spuneam în introducere că lucrurile se îmbină perfect până la un punct – unul aflat într-un plan vast, cu posibilităţi aparent nelimitate, ce formează un gameplay tridimensional asimetric – concept des amintit în acest review, din motive implicite. Nucleu balansului din Evolve este unul matematic, corijat din mers, pe măsură ce dezvoltatorii încep să asimileze rezultatul palpabil al datelor expuse pe hârtie. De ce? Pentru că în final factorul uman (să-i spunem “skill”) determină etanşeitatea sistemului. M-am trezit des hăituit prea repede de vânători pe hărţile înghesuite, incapabil să-mi cresc monstrul. Degeaba mi-am folosit abilităţile din dotare, zadarnic am investit puncte în anumite atacuri speciale – pur şi simplu mi-a fost imposibil să fac faţă asaltului oponenţilor mei.

Şi e destul de nasol când eşti obligat să suferi asta chiar de către mecanicile jocului. Deblocarea celor patru monştri nativi planetei Shear necesită multe meciuri câştigate, recompensate cu puncte de experienţă – situaţie valabilă şi pentru progresia claselor vânătorilor. În final vei putea alege între Goliath, Kraken (Cthulhu, baby!), Wraith şi Behemoth. Înţeleg că era nevoie de un asemenea artificiu, dar oare nu era mai antrenantă şi accesibilă jucătorilor proaspeţi o menajerie deschisă de la bun început?

Poate că da, poate că nu. Nu judec jocul dorit, ci cel primit, în care am reuşit să capăt încredere imediat ce am dobândit acces la Wraith-ul rapid şi nedetectabil. Dintre modurile de joc, Hunt şi Defend au lăsat urme adânci în memoria mea gameristică. Primul presupune distrugerea unui releu când monstrul atinge stagiul 3 ori exterminarea totală, iar al doilea forţează hunterii să protejeze o navă prăbuşită de atacurile creaturii, acompaniată de minioni. Nest este ceva mai tactic, deoarece se întinde pe toată harta. Numai eu ştiu cât m-am chinuit să protejez cele şase ouă timp de 18 minute. ŢIN LA OUĂLE MELE! La polul opus se află Rescue, un mod trist pentru coloniştii haliţi de bestia mea lovecraftiană.

Din punct de vedere grafic, Evolve are motive serioase de laudă. Totuşi, Turtle Rock Studios a făcut ceva pe cât de frumos, pe atât de instabil. Când nu pică, jocul îţi prezintă o lume grozavă, pictată imaginativ. Frica devine o senzaţia reală, alături de claustrofobie – da, am savurat atmosfera SF cu toată fiinţa mea. Ciudat, nu, că mi-a fost la fel de frică atunci când vânăm şi când eram vânat…

Finalmente, am ajuns să cred că Evolve este un exemplu perfect de joc online ambiţios, închegat, cu scăpări discutabile şi relativ uşor de corectat. Imediat ce dispar problemele tehnice şi detaliile nocive gameplay-ului sunt reparate (cum ar fi dimensiunea hărţilor, răsfrântă în ritmul haotic al desfăşurării acţiunii), creaţia Turtle Rock ar putea deveni un etalon al asimetriei ludice.