REVIEW: I Hate Running Backwards

Când eram mic, încercam să citesc invers etichetele detergenților. Mă antrenam în timp ce ședeam măreț pe tron, căci pe atunci nu aveam telefoane deștepte cu acces gratuit la pornografie…sau Wikipedia.

Devenisem destul de bunicel și eram pregătit pentru următorul pas, așa că am decis să învăț câteva cuvinte în sens opus, apoi să merg cu spatele și într-un final să alerg în cealaltă direcție decât aia în care a hotărât Dumnezeu și aranjarea picioarelor că trebuie. La urma urmei, sunt multe animale cu genunchii puși în spate.

Scopul meu era să forțez o ruptură în timp și spațiu, astfel încât să pot derula cursul universului. După ce mi-am spart capul de câteva ori, am renunțat. Trebuia să ascult de Sam, Serious Sam. Băiatul ăla ura să alerge cu spatele. Iar acest lucru nu s-a schimbat nici în I Hate Running Backwards, un endless runner pe dos.

Chestia e că IHRB nu se termină niciodată — da, 100% never-ending generat procedural — și arată precum un Minecraft cu texturi mai puțin pixelate. Se mișcă exact așa cum vă imaginați, produce nivelul de dependență așteptat și pare dornic să facă saltul (cu spatele) pe mobil. Pur și simplu îți dă senzația de producție mobile. Și nu degeaba, fiindcă jocul a fost realizat de o echipă super mică, dar super ambițioasă, cu sprijinul Croteam și publicat apoi de Devolver.

IHRB_screenshot_1

Întreg mediul înconjurător este distructibil, ceea ce face din arsenalul demențial un mijloc hilar de măcel infinit. Pe deasupra, personajele deblocabile împrumutate din câteva alte francize aflate în portofoliul distribuitorului (Hotline Miami, Enter the Gungeon, Shadow Warrior sau Broforce) sunt un veritabil tribut adus acestor titluri memorabile. Evident, pe lângă eroii originali. Elementul esențial din gameplay rămâne însă fuga cu spatele, care necesită puțin timp pentru adaptare și face din orice greșeală ultima — căci IHRB este crunt, pedepsitor și loial numelui. În același timp, controlul este finuț, iar culorile vibrante spală ochii plini de maro sau gri.

Fiindcă acțiunea se desfășoară în universul Serious Sam, boșii și inamicii trebuie că sunt cunoscuți oricui a ținut un mouse în mână vreodată, așa că nu este dificil să găsiți repejor un partener pentru local co-op și să aplicați împreună carate în burțile sinucigașilor cu bombe sau ale scorpionilor roșii gigantici.

I Hate Running Backwards are tot ce îi trebuie pentru momente scurte și intense de distracție: personaje renumite, arme viscerale, capacitatea de a evita repetitivitatea, multiplayer ca în vremurile bune și power-ups puternice. Clasic, dar pe dos. Cu susul în jos. Cu genunchii invers. Trebuie jucat cu mâinile la spate. Go for it.

8.0

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.