REVIEW: Middle-earth: Shadow of Mordor

Despre Middle-earth: Shadow of Mordor se poate vorbi mult şi degeaba – sau puţin, dar brutal de sângeros şi la subiect. Probabil că omuleţii extrem de serioşi de la Monolith Productions (cu bărbi de-un cot, este musai să dispună de bărbi lungi în halucinaţia mea, indiferent că sunt bărbaţi sau femei,  iar numele tuturor angajaților rimează cu Balin) au avut o şedinţă extrem de scurtă înainte să înceapă dezvoltarea unuia dintre cele mai intense jocuri action-adventure cu elemente RPG. Subiectul era probabil rezumat astfel: „Ce facem noi aici? Un joc al dracului de reuşit!“

Din fericire, Monolith a făcut o treabă extraordinară, extinzând graniţele universului Lord of the Rings, construind un personaj multifaţetat – în cel mai elementar sens – şi forţând limitele acţiunii brutale, ce se desfăşoară într-un pas ameţitor, cu o expunere grafică întotdeauna satisfăcătoare. Dacă ne urmăriţi gloriosul site, sunt sigur că aţi citit deja interviul nostru din Londra cu Michael De Plater, Director of Design pentru Middle-earth: Shadow of Mordor. Michael a răspuns atât de clar întrebărilor primite, încât aproape a făcut un review jocului – aşa că nu mă voi sfii să apelez la cunoştinţele lui din interior pentru a justifica opiniile mele exterioare. Cu excepţia senzaţiei de repetitivitate pe care am simţit-o din când în când, nu prea am din ce să muşc cu colţii mei de critic. Dacă l-aţi butonat, ştiţi foarte bine la ce mă refer: Shadow of Mordor este tot ce trebuia Darksiders să fie din punct de vedere al gameplay-ului, însă la un nivel narativ direct, susţinut de subiectul poveştii.

Năpasta orcească în care Talion este implicat post-mortem se desfăşoară între evenimentele din The Hobbit şi cele din The Lord of The Rings. Rangerul din Gondor este ucis de armata lui Sauron, iar familia staţionată alături de el este masacrată – laitmotiv regăsit în sute de alte jocuri. Numai că soarta urmează întotdeauna cai întortocheate, Talion trezindu-se readus la viaţă de wraith-ul unui elf misterios, invocat de un  general al Mordorului. Să presupunem că incipitul pare totuşi cuminte, cu picioarele pe pământ-mijlociu, dar atunci când respectivul wraith împarte acelaşi trup cu eroul – permiţând „din zbor“ o mecanică de joc separată – dimensiunea epicului capătă proporţii speciale.

shadow_of_mordor_screenshot_01 (1)
Fără lightsabers! Oţelul are proprietăţi speciale la contactul cu orătăniile lui Sauron.

6 Comentarii

  • Ziskele
    Publicat decembrie 22, 2014 2:12 pm 0Likes

    Un singur minus i-as adauga, planul spiritual e un pic cam simplu, in comparatie cu Soul Reaver de exemplu unde era de-a dreptul sinistru. Astept un review si la Styx: MoS.

  • Danny
    Publicat decembrie 23, 2014 5:53 am 0Likes

    Citat: „Shadow of Mordor este tot ce trebuia Darksiders să fie din punct de vedere al gameplay-ului”.
    Excuse me?!! Lol, funny. Shadow of Mordor nici macar nu ii ajunge la piciorul mic lui Darksiders. din punct de vedere al gameplay-ului. Am creat caracterul, am vazut povestea de la inceput si tiraa sa il testez in sud la fortareata orcilor. Intru acol in plina lumina, si incep aia sa se stranga in jurul meu, pana la vre-o 80 de ei. Nu faceam decat click, click->right click -> parry. Doar arcasii mai ma nimereau din cand in cand. Cred ca am stat c-am 2 ore acolo omorand orci intr-o veselie ajungand si pana la 900 de lovituri neintrerupt. Dupa aia pur si simplu am iesit din incercuire si am fugit cu aia renuntand sa ma urmareasca destul de scurt dupa aia. Jocul asta e pur si simplu hack’n’slash, nu exista gameplay. Are storyline fain, grafica super dar la gameplay nu e repetitiv, e super-repetitiv. Tot jocul nu am facut decat combinatia aia de mai sus. O dezamagire totala din punctul asta de vedere. La Darksiders ai inamici care te obliga sa mai schimbi combinatia ca ce merge la unu’ nu mere’ la altu’. Aici nu a existat asa ceva. Sa facem note in stil LEVEL:
    Grafica – 9
    Storyline – 9.5
    Sound – 9
    Gameplay – 0
    Rezulta media generala 6.8. 8.9-le tau e c-am marisor:D

    • Aidan
      Publicat decembrie 23, 2014 7:46 am 0Likes

      Mda, matematic vorbind nota ta este imposibila. Nu poti nota gameplay-ul cu 0, din moment ce el EXISTA. In fine, nu intru in detalii, fiindca nu fac aici „fanboism”. Raman la ideea ca SoM este peste Darksiders, desi le-am jucat pe amandoua. Iar atunci cand spun gameplay, nu ma refer doar la combos. Darksiders a avut momente oribile de backpedalling si un design frustrant al unor zone.

  • Nicolae Andrei
    Publicat decembrie 23, 2014 8:11 am 0Likes

    Ca si fan al povestilor Middle Earth aceasta a reprezentat pentru mine o dezamagire crunta si o bataie de joc adusa muncii lui Tolkien (ca si partea a 3-a din filmul hobbitul), reusind sa umple de mediocritate si acest univers. Jocul nu e magic si nu are atmosfera de basm necesara. Tema calatoriei epice si a eroului lipsesc cu desavarsire. Acestea fiind spuse, gameplayul este intr-adevar demential. Fiul legitim a lui Assassin’s Creed si seria Batman, iar asta nu e un lucru rau. Totul este executat fara cusur. Cine vrea un adevarat joc middle earth, mai bine joaca the hobbit lego game decat asta. Cine vrea sa joace cel mai bun joc action de pe anul asta, nu trebuie sa caute mai departe.

    • Aidan (dintr-un loc indepartat)
      Publicat decembrie 23, 2014 9:47 am 0Likes

      Cred ca intelegem gresit notiunea de „univers extins”. Povestile lui Tolkien, cu exceptia Roverandom, au surse de inspiratie intunecate. LoTR are trimiteri grele catre WW1,catre industrializare, catre transformarea societatii britanice conservatoare si idilice. As spune chiar ca SoM identifica precis aceste puncte si le expune grafic, necenzurat. Nu pot sa nu apreciez perspectiva inedita.

    • Nicolae Andrei
      Publicat aprilie 27, 2015 8:04 am 0Likes

      „LoTR are trimiteri grele catre WW1,catre industrializare, catre transformarea societatii britanice conservatoare si idilice”. Nu, nu are. Nu are nici un pic si este o intelegere gresita a multora care nu au citit cartile. Uite, din gura autorului insusi: ,,As for any inner meaning or „message”, [Lotr] it has in the intention of the author none. It is neither allegorical nor topical…. The real war does not resemble the legendary war in its process or its conclusion. If it had inspired or directed the development of the legend, then certainly the Ring would have been seized and used against Sauron;….”.

Adaugă un comentariu