REVIEW: OBSERVER

Blade Runner 2084

Încă de la primul Deus Ex, când am luat contact cu ce înseamnă cyberpunk, m-am îndrăgostit iremediabil de genul ăsta de univers. Știam de Observer cu ceva timp înainte să se lanseze, iar cu puțin timp înainte să fac rost de codul de review, tocmai văzusem Blade Runner 2049 și revăzusem și Blade Runner originalul. Tocmai vorbeam cu colegii de redacție și ne aduceam aminte de fenomenala secvență a lui Rutger Hauer de la sfârșitul primului Blade Runner și am căzut de acord că e probabil una dintre cele mai impresionante scene din cinematografie.

Peste toate astea, ce putea fi mai potrivit decât un joc ca Observer, un adventure horror cu tematică cyberpunk, cu un personaj principal intepretat chiar de către Rutger Hauer? Observer a venit la marele fix să-mi potolească setea de cyberpunk, cel puțin până la lansarea lui Cyberpunk 2077, al celor de la CD Projekt Red.

Așadar, Observer: e anul 2084, iar omenirea a trecut prin ceea ce se numește nanophage și printr-un mare Război, cel de-al Treilea, din câte am înțeles. Nanophage-ul este o boală la care este expus orice om care are augmentări, în care nanoboții încep să atace organismul care îi poartă, provocând dureri enorme și atacând organele vitale.

Și-a pierdut capul

După marele război, corporațiile au preluat controlul asupra guvernelor care au lăsat în urmă dezastru nuclear și o lume din ce în ce mai nelocuibilă.

Cam ăsta e decorul prin care te va purta Observer – în Cracovia anului 2084, cetățenii care au reușit să treacă peste toate dezastrele reușesc să supraviețuiască cu greu cu ajutorul drogurilor, dependenței de VR sau cu ajutorul unor implanturi neuronale sau orice altă metodă mai găsesc să se distragă din trista realitate a lumii lor.

Personajul pe care îl joci, Daniel Lazarski – interpretat magistral de Rutger Hauer – este un Observer, adică un detectiv de elită ce face parte dintr-o unitate de poliție înființată de corporația Chiron, al cărui scop este să hackuiască mințile suspecților. În lumea lui Observer, orice gând, amintire sau sentiment poate fi folosit împotriva ta într-un tribunal. Probabil vă sună antipatic și chiar este, jocul având grijă să te facă să-ți pui multe semne de întrebare și să te facă să te îndoiești de moralitatea mijloacelor folosite, chiar dacă până la urmă îți dai seama că scopul scuză mijloacele. Sau? Rămâne să aflați.

Ca prin vis

Jocul începe și se desfășoară în cea mai mare parte într-o singură locație – un bloc din ghetourile din Cracovia. Dacă vi se pare că Ferentariul arată rău, vă zic de pe acum că n-ați văzut nimic. În tot jegul omniprezent însă, Observer reușește să impresioneze cu un decor cyberpunk clar inspirat din filme precum Blade Runner sau Strange Days (pe care vi-l recomand neapărat, cu această ocazie, e unul din cele mai bune SF-uri pe care le-am văzut). Peisajele exterioare arată nemaipomenit, culorile fiind alese foarte bine și e destul de clar că artistul care s-a ocupat de environment-uri e pasionat și știa ce face.

Vise de neon

Leave a Reply