REVIEW: Red Dead Redemption 2

Ai putea crede că faptul că e un prequel (și drept urmare, că știm cam unde se termină) ar submina din misterul poveștii, dar nu. Rockstar a reușit să țeasă cu atâta substanță traiectoria găștii către entropie încât observarea procesului e fascinantă chiar și când știi exact înspre ce duce. Tema supremă a jocului e izbăvirea – cum zice și-n titlu – însă drumul care duce înspre ea e împestrițat cu cadavre, trădări și subversii care nu își pierd din efect doar fiindcă știi ce urmează să se întâmple. Apoi, e greu de anticipat când și de ce se întâmplă ceva atunci când nu ai întregul context și nu există decât într-un caz din joc prea mult foreshadowing – oricine poate să moară oricând, stupid, din neatenție, ca în realitate, iar singurele personaje care se bucură de scutul de nemurire al continuității sunt John Marston (protagonistul din primul RDR), familia lui, Uncle, Javier, Dutch sau unul dintre agenții federali care îi urmărește pe bandiții noștri.

Ansamblul folcloric Haiducii Rarăului, 1899, colorizat.

Preț de 40-50 de ore, cât durează misiunile principale, gașca se mută în diverse tabere din cele cinci state fictive, aliații se împuținează și jafurile din ce în ce mai disperate devin din ce în ce mai riscante. Atitudinea liberală a lui Dutch vis-a-vis de viețile oamenilor ale căror interese nu sunt aliniate cu ale lui se izbește direct de întrebările care îl macină pe Arthur și orice pistolar, de la Shane la Buster Scruggs, știe că mai devreme sau mai târziu nu vei fi suficient de iute să eviți moartea.

Cowboy Akimbo.

Ansamblul de personaje secundare cu care te întâlnești zugrăvește o lume vastă, populată cu toate speciile de om pe care le-a atras sau le-a născut Vestul: căutători de aur, indieni, bandiți, oameni ai legii, arheologi, inventatori, văcari, prostituate, sufragete, preoți, veterani de război și ocazionalul cerșetor care, pentru doar o monedă sau două te împinge cu un pas mai aproape de Rai. Pentru că și aici întâlnim un sistem de onoare – poți face loc mustrărilor de conștiință ale lui Arthur și lua decizii moral corecte (dar adeseori antitetice filozofiei grupului) sau poți să cedezi tentațiilor black hat și să împuști nevinovați în stânga și-n dreapta, cu prețul de a avea o recompensă pe cap și oprobiul public, cu implicații karmice în deznodământul poveștii.

Momentele dramatice sunt interpuse unor călătorii imersive și pline de eye-candy – și juxtapunerea unor piese memorabile din soundtrack peste clipe importante din poveste constituie unele dintre cele mai intense dispozitive de captare a atenției din RDR2 (și un omagiu adresat primului joc din serie) – în speță:

Ajută destul de mult și că momentele astea ușor laconice urmează unor misiuni explozive și spectaculoase.

3 Comments

  1. Sol noiembrie 28, 2018
    • KiMO noiembrie 28, 2018
    • Aidan decembrie 3, 2018

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.