Review și How To: Divinity: Original Sin

Și că tot veni vorba. Larienii au reușit să implementeze puzzle-uri până și la nivelul craftinging-ului – partea de meșteșugărit și confecționat a jocului. Majoritatea cărților în care găsești rețete, planuri și schițe, explicându-ți doar parțial ce ai de făcut. Câteva fiind ghicitori în toată puterea cuvântului. Parcă ar fi fost create de un Michelangelo, speriat de gândul că oamenii ar putea folosi descoperirile și invențiile lui în scopuri necurate. Jocul te lasă să experimentezi cu toate ingredientele pe care le aduni, chit că ai descoperit sau nu o rețetă sau un plan și poți deveni, dacă găsești aceste îndeletniciri interesante, alchimist, fierar, scrib și/sau artizan.

 
Inițial am fost dezamăgit de faptul că luptele sunt pe ture în cel mai pur stil clasic. Acum dai sau te miști tu, acum dau sau mă mișc eu, acum beau o poțiune, acum mă ataci pentru că ți-ai uitat poțiunile acasă sau ești sărac lipit și așa mai departe. Speram să descopăr un sistem mai apropiat de cel din Baldur’s Gate sau Fallout Tactics, în care poți pune în orice moment acțiunea pe pauză pentru a lua decizii. Orice fel de decizii. După care toată lumea reia lupta în timp real. Mult mai complex, mai tactic, mai flexibil. Mereu am avut impresia că în jocurile pe ture, în scurt timp descoperi cele mai bune soluții și ajungi să le folosești constant și plictisitor. După primele 3-5 confruntări mi-am schimbat însă total părerea. În Original Sin, pe cel mai înalt grad de dificultate, nu ai nicio șansă dacă ataci în forță inamicii care au înconjurat primul oraș. Trebuie să gândești, să folosești tactici de gherilă, diferențele de nivel, să bați în retragere, să fii atent, să muți butoaie (o să vedeți voi de ce, o să fie prietenele voastre) și așa mai departe. Este printre singurele jocuri în care simți că oamenii ăia care ți-au cerut ajutorul chiar aveau de ce să le fie frică. Grupurile de inamici întâlnite sunt puternice, se completează bine, atacă neînfricat și chiar se și retrag, dacă e nevoie. De fiecare dată când reușești să mai eradici unul, trăiești cu impresia că nu ai fi reușit fără câteva tertipuri sau tactici mai avansate. Că ai păcălit jocul. Majoritatea luptelor par, pentru că nu ai posibilitatea de a salva decât în afara lor, ca niște lupte cu boși. Sunt diferite, complicate, lungi și oferă satisfacție pe măsură. Fiecare nouă vrajă învățată, fiecare nouă abilitate, deschide noi și noi strategii. „Aha… deci dacă chem ploaia și ud pe toată lumea, electricitatea și frigul sunt mult mai eficace. Focul se poate răspândi, multora le e frică de foc, otrava explodează, apa poate fi transformată în aburi, vizibilitatea este foarte importantă, toate aceste lucruri pot lucra și împotriva mea?! Friendly fire e de multe ori mai periculos decât orice!!!” Și așa mai departe.

După 10-15 ore ajungi să uiți de minusurile înșirate mai sus, elemente jocului prind sens și încep, pentru că ai investit timp și muncă, să capete valoare, totul se leagă, ești implicat trup și suflet, vrei mai mult și ți se oferă mai mult. Jocul începe să dea o dependență acută, iar după 20-30 de ore ești absorbit cu totul. Graficul notei devine o linie pe palierul 10. Hărțile încep să se închidă perfect și mângâie OCD-istul din tine, apreciezi din ce în ce mai mult designul de nivel, aventura, posibilitățile tactice și de rezolvare a quest-urilor, motorul fizic, seriozitatea și umorul, ajungi să creezi armuri, arme și poțiuni mai complexe. Ești fermecat!

Cu 10-15 ore înainte de sfârșit, dacă dai în mania compleționismului, jocul pierde, din păcate, din impuls. Ultima hartă e un pic plictisitoare, strategiile, vrăjile și abilitățile și-au cam atins limitele și ajungi să duci lupte din ce în ce mai asemănătoare. Nu mai confecționezi de mult unelte la fel de puternice ca cele pe care le găsești (drop, cufere), puzzle-urile sunt din ce în ce mai rare etc. Nota scade undeva în zona 8 și începi să-ți aduci aminte din nou de complexitatea CRPG-urilor de căpătăi. Larienii îți tot repetă în fereastra de load cum că un scroll poate oricând înclina balanța unei lupte în favoarea ta. Prin comparație… nici pe departe. Îmi aduc aminte cum în Baldur’s Gate 2 puteam summon-a demoni atât de puternici încât nici măcar nu-i puteam controla. Îi chemam din lumea de apoi, fugeam din încăpere, ascultam artificiile de afară și mă întorceam când se făcea liniște. De obicei, ori mai rămâneau doar 2-3 inamici, și ei cu viață frântă, ori demonul aștepta furios, doar o fărâmă din ce era. În Torment am rămas cu gura căscată când am folosit un inel primit în dar, care a atras de pe orbită un asteroid și l-a aruncat în capul inamicului pentru un 9000+ damage. Original Sin nu e din păcate atât de original. Vrăjile și scroll-urile sunt mult mai clasice. Apoi, pentru că inamicii devin din ce în ce mai puternici și mai greu de dovedit, ajungi să duci dorul strategiilor mai cu moț din RPG-urile tactice. Țin minte cum în Fallout Tactics mă târam pentru a nu fi văzut și ceream tuturor membrilor echipei să tragă în țintele mai puternice în același timp, pentru a-mi crea un avantaj. O soluție imposibilă aici. A început să mă deranjeze din ce în ce mai tare și faptul că nu pot controla decât în timpul luptei animalele și scheletele summon-ate. Că de multe ori nu am putut iniția o luptă decât la finalul unui dialog, moment în care am fost rapid încercuit și așa mai departe. Din fericire finalul a readus jocul pe palierul cu care mă obișnuise, cu puzzle-uri demente și un boss cu care m-am luptat mai bine de 4 ore. Ce bătălie dementă!

19 Comentarii

  • TG
    Publicat septembrie 20, 2014 7:26 am 0Likes

    Faină recenzia, citind îmi dau seama că un alt plus al jocului e cât de mult diferă experiența de la o persoană la alta, în funcție de alegerile (de gameplay) făcute. Puțin cam târziu pentru partea de ”How To” totuși. 🙂

    • ncv
      Publicat septembrie 20, 2014 7:39 am 0Likes

      🙁 invarte cutitu… ahh!!!

  • KiMO
    Publicat septembrie 20, 2014 10:09 am 0Likes

    Niciodata nu e prea tarziu.

    • Aidan
      Publicat septembrie 20, 2014 10:49 am 0Likes

      Word! Decat recenzii Destiny scrise in 30 de minute si comentate blond in fata camerei…:))

  • marvas
    Publicat septembrie 20, 2014 7:04 pm 0Likes

    felicitari pentru review, a fost o lectura placuta.

  • Bethrezen
    Publicat septembrie 20, 2014 10:17 pm 0Likes

    Excelent joc si review! 🙂

  • Vlad Dracul
    Publicat septembrie 21, 2014 12:32 pm 0Likes

    Heh, mi-aduc aminte că prin 2007, după ceva ani de la lansare, am încercat Divine Divinity.
    Care a fost primul meu RPG pe care l-am jucat vreodată, believe it or not.
    Şi mi-a plăcut mult, aşa că sper spre binele Larianilor ca şi jocu’ ăsta să fie cel puţin la fel de reuşit şi să aibă succesul pe care-l merită.

    • ncv
      Publicat septembrie 21, 2014 4:58 pm 0Likes

      ei spun ca deja pot finanta urmatoarele proiecte cu banii castigati.
      http://www.ign.com/articles/2014/09/12/divinity-original-sin-sells-over-500k-units

      eu spun ca sunt de fapt doar modesti.
      din cate am inteles jocul a costat undeva la 4 milioane.
      1 milion l-au primit de la comunitate.
      40$ x 500 de mii de exemplare vandute = 20 milioane
      minus 30%, cat isi opresc cei de la Steam si GOG (asta daca ne incredem in ce ne spune Phil Fish – http://www.edge-online.com/news/humble-store-revenue-split-preferable-to-steam-and-gog-says-phil-fish/) => un castig de 14 milioane. minus, hai sa spunem nu doar 3 milioane, hai sa spunem 7, cu tot cu ce s-a dus pe publicitate si banii care s-au intrors la investitori si tot le raman 7 milioane.
      dar asta nu e tot. vanzarile sunt in continuare suficient de ridicate pentru ca pretul nu a fost micsorat pana acum.
      cand o sa-i lase pe cei de la Steam sa-l puna intr-o promotie o sa primeasca instantaneu o infuzie de cache. peste un an, sau cand vanzarile au scazut catre 0, pot incerca si un Humble Bundle, care da inapoi producatorilor 95% si care o sa le mai aduca usor un 500 de mii sau un milion.

      bravo lor! si ole! asteptam cu interes RPG-uri si mai complexe. sau orice mai vor ei sa faca. vad ca au o obsesie cu experimentatul 🙂

  • Stefan Iliescu
    Publicat septembrie 22, 2014 10:30 am 0Likes

    Super joc! Nu am mai vazut atat de mult content de ani de zile. L-am jucat cap coada cu un prieten in coop si amandoi am fost de acord: rock paper scissor strica rau de tot. Si AI-ul…e cel putin retardat. Inamicii se plimba aiurea, in loc sa lupte. Initial am crezut ca e dumbed down din cauza dificultatii, dar am incercat si pe hard si e la fel.

    • ncv
      Publicat septembrie 22, 2014 12:02 pm 0Likes

      din ce am vazut exista cateva motive pentru care inamicii incep sa se comporte asa.
      daca pui intre tine si ei foc sau otrava, nu vor sa calce in ele si tot cauta un culoar sau un unghi pentru a te ajunge. ce e interesant este ca daca le micsorezi inteligenta suficient, cu o vraja, un scroll sau o sageata, nu o sa le mai pese si o sa vina dupa tine ca talambii.
      se mai poate intampla sa bananaie si pentru ca cei din prima linie, atat ai tai cat si inamicii, se regasesc intr-o zona mai stramta si blocheaza trecerea asa ca ceilalti se gandesc, „ok, ocolesc si cad in spatele lor. treaba e ca de multe ori cineva din prima linie va muri sau se va repozitiona, moment in care trupele care aveau de gand sa ocoleasca vad oportunitatea si revin. m-am folosit de multe ori de teren pentru a creea astfel de momente.
      nici unul din aceste cazuri nu mi-au parut insa suficient de deranjante incat sa consider AI-ul ca unul slab. nu e un geniu, dar daca ar fi… intr-un joc pe ture(?), impotriva PC-ului? mai bine nu.

      in doi poti sa flanchezi putin mai lejer, ma gandesc ca daca de obicei v-ati facut planul sa atacati din directii diferite s-ar putea intampla ca inamicii sa se razgandeasca de cateva ori si sa zica, acum il atac pe ala, acum pe celalalt.

      sau poate, si asta ar fi genial, prietenul tau avea sageti sau vraji care baga frica in inamici si nu ti-a spus. cand le folosesti, daca zaru cade cum trebuie, o sa vezi cum inamicii incep sa alerge de nebuni.

    • Stefan Iliescu
      Publicat septembrie 24, 2014 7:09 am 0Likes

      Se vede perfect cand da cineva cu charm/fear in coop si, oricum, amicul meu e invatat de la D&D sa urle tot ce face 😀
      Cand am zis ca AI-ul e tampitel, aveam in minte 2 lupte, una cu „emasculated”, la ei in puscarie, unde inamicii parca erau din filmele cu ninja, unul se batea, restul dansau pe langa mine.(fara otrava/foc/whatever pe jos). Cealala lupta, niste gardieni incredibil de puternici, care veneau tot unul cate unul, facand lupta absolut banala. Ambele lupte in teren deschis, bacause kamikaze!!!

    • ncv
      Publicat septembrie 24, 2014 8:18 am 0Likes

      se pare ca jocul a dat rateu, iarta-l si tu 🙂

  • Geo
    Publicat septembrie 22, 2014 8:44 pm 0Likes

    „Totul ține de cât de implicat vrei să fii în joc și, din păcate, am impresia că din ce în ce mai mulți tineri nu mai știu cum să-și înfigă dinții în acest fel în titlurile de gen.”

    Nu o lua in nume de rau, dar ma cam enerveaza comentariile de genul. Mai mentionez ca nu am jucat jocul asta inca.

    In primul rand, asta tine mai mult de personalitate decat de generatie. Unii joaca pentru problemele de logica, altii pentru actiune, altii pentru poveste samd, samd. Personal, gasesc multe RPGuri ca fiind incredibil de siropoase. Spre exemplu, in romana, dialogurile din Skyrim par… ciudate.

    In al doilea rand, cate RPGuri se bucura de popularitatea lui CoD? Cate astfel de jocuri apar?Normal ca tineretului i se pare ciudat si inaccesibil acest gen cand jocuri bune apar din 2 in 2 ani. In afara de Dragon Age (primul, bineinteles), nu imi amintesc vre-un titlu bun din ultimii ani.

    A propos, doar din pura curiozitate, presupun ca faci parte din generatia Y?

    • ncv
      Publicat septembrie 22, 2014 9:27 pm 0Likes

      de 3 ori am citit acea propozitie si mi-am spus ca e… „pretentioasa”. nu-mi place sa scriu asa si totusi am lasat-o. m-am gandit ca poate cineva se incapataneaza si mai adauga putina rabdare, suficient cat sa fie prins.
      ai dreptate, nu e vina tinerilor ca nu se mai fac astfel de jocuri si a fost incorect din partea mea sa formulez asa.

    • Geo
      Publicat septembrie 23, 2014 2:37 pm 0Likes

      Presupun ca ti-ai atins scopul atunci :). In afara de asta, e chiar ok articolul. Cred ca erai redactorul meu favorit.
      Hm, pari destul de pesimist in articolul asta.

    • ncv
      Publicat septembrie 23, 2014 5:56 pm 0Likes

      ha! si gata? un pic de pesimism te-a facut sa-ti schimbi parerea? 🙂
      am ajuns la o varsta care nu-mi mai permite sa fiu (mereu) copil si „frumos”. sunt macinat, contrariat, frustrat cateodata. dar poate pe viitor o sa pot sa introduc in recenzii din experienta de viata si bagajul de cunostinte acumulat.
      pe de alta parte story-ul jocului impune o astfel de abordare, un stil mai sumbru mai apasat.
      acum „lucrez” cu un combo de jocuri mult mai vesele, o sa se reflecte si in articol 🙂 (sper) :)))

    • Geo
      Publicat septembrie 28, 2014 11:00 am 0Likes

      Chill, prietene, nu am zis ca e un lucru rau. Majoritatea poetilor au scris cele mai mari opere in astfel de stari :). Te deruteaza imperfectul? Era doar asa, in memoriam LEVEL. Chiar apreciez seriozitate in loc de glume stupide. Sper doar sa creasca din ce in ce mai mare. Panem et circenses, friend! (Sper ca asa e expresia :S). Oricum, keep up the good job!

  • negaterium
    Publicat septembrie 24, 2014 11:20 am 0Likes

    Nice review. Iar jocul e o cireasa… pe tort. Imi amintesc cum jucam Baldur’s Gate pe un K6 ….

  • Bogdan
    Publicat octombrie 4, 2015 8:29 am 0Likes

    Buna comparatia cu Morrowind.Imi aduc aminte cum cautam cu orele o nenorocita de mina sa le duc alora niste sujamma.Apropo: cand apare enhanced edition ?

Adaugă un comentariu