REVIEW: Super Castlevania IV, SNES Classic Mini

Legenda spune că o dată la o sută de ani, forțele binelui sunt slăbite în mod misterios, iar situația devine propice pentru readucerea la viață a sângerosului Conte Dracula. Vestitul vampir a fost readus din morți de nenumărate ori, însă un descendent al familiei Belmont i-a venit de hac de fiecare dată și a restabilit pacea în satele transilvănene (și, în consecință, tot restul lumii). Însă de data aceasta Dracula este mai puternic și mai mânios ca în trecut, iar vânătorul de vampiri Simon Belmont este chemat la datorie de către evenimentele terifiante care se petrec în proximitatea castelului. Va reuși oare protagonistul să biruiască forțele întunericul prin intermediul curajului și îndemânării prin care își mânuiește biciul fermecat? Ei bine, există un singur mod de a afla!

Genericul prezentat în primele secunde de la pornirea jocului prezintă un cer care se înorează rapid pentru a da viață unui peisaj sumbru și apocaliptic: o furtună fizică începe, un fulger lovește piatra de mormânt a Contelui Dracula și un liliac iluminat se ridică dintre crăpături și părăsește rapid ecranul. Liniile de text narativ încep să curgă în timp ce straturi de ceață groasă cuprind tot orizontul și crează o atmosferă înfiorătoare. O altă furtună cosmică, marcată de confruntarea perpetuă și interminabilă dintre forțele supranaturale ale răului și un bine umanizat întruchipat de bunele intenții ale unor simpli muritori, este introdusă în prim-plan – iar viteazul nostru erou Simon Belmont se afiează în fața porții castelului, în speranța că va urma tradiția familiei și va pune capăt tiraniei supranaturalului malefic.

Simon Belmont are misiunea nobilă de a salva omenirea de Dracula (la fel cum UDMR-ul vrea să salveze Clujul de București). Sursă Imagine: Dualshockers.

Aceasta este, pe scurt, povestea pe care o propune Super Castlevania IV. Jocul lansat de către Konami în anul 1991 marchează tranziția francizei către noua generație de sisteme pe 16 biți și se întoarce la propriile origini pentru a utiliza o abordare liniară și directă asupra evenimentelor. Un distins vânător de vampiri pleacă pe urmele despotului demonic transilvănean (care, conform istoriei pe care Bram Stoker și discipolii săi moderni au ales să o ignore, a domnit în Valahia) într-o încercare sinucigașă dar nobilă de a restabili ordinea și pacea în lume.

Pentru următoarele 3-4 ore de joc (sau chiar mai mult în cazul începătorilor), Simon Belmont este singur, vulnerabil și expus oricând pericolelor din castelul vestitului vampir. Prin urmare, eroul trebuie să se folosească de biciul magic din dotare, de câteva arme secundare pe care le găsește în castel (topor, cruce bumerang, apă sfințită și cuțit) și de reflexele sale rapide pentru a ține piept unor forțe care îl pot răpune oricând cu mare lejeritate. De data aceasta nu mai există posibilitatea de a explora și de a acumula puteri suplimentare, iar prietenii și aliații sunt construcții sociale inexistente și inaplicabile contextului. În consecință, vânătorul de vampiri trebuie să fie mereu pregătit pentru acțiune și să aibă o bună cunoaștere a castelului, a inamicilor pe care îi confruntă, dar și a propriilor limite fizice.

2 Comments

  1. 1
    goron says:

    Bravo!
    Chiar nu visam sa citesc vreodata un review atat de complet la jocul asta.

  2. 2
    dante-sama says:

    Un review excelent Vlad! Multumesc!

Leave a Reply