REVIEW: White Night

Jocurile care îşi asumă voluntar o direcţie artistică specială, unică, duc o luptă aprigă cu propria identitate – un conflict ce porneşte din interior şi se extinde la nivelul gusturilor jucătorului. Melanjul obţinut din contopirea stilurilor vizual şi sonor cu substanţa mecanicilor de joc se află într-o relaţie particulară cu receptorul. Acest fenomen se manifestă în nenumărate moduri, dar îmi vin în cap câteva exemple: preferinţele unora pentru modalităţile de exprimare artistice „învechite”, înclinaţia faţă de estetica urâtului, consumul de kitsch în deplină cunoştinţă de cauză etc.

Se întâmplă să avem plăceri vinovate şi este normal să existe producţii dispuse să ne satisfacă aceste pofte. Cunosc cinefili fixaţi pe westernurile spaghetti ori pe filmele noir de categorie B, aşa cum ştiu ce înseamnă pentru mine obsesia pentru opera spaţială şi horrorul pulp. Cealaltă faţă a monedei poate fi respingerea totală – mult mai comună decât transformarea în cult.


Cu multă inteligenţă şi un design inspirat, White Night bate într-un fel anume, cu o mişcare fermă şi curajoasă, un cui deosebit direct în cap. Îmbrăţişând cu temeritate metaforele stilului noir şi alunecând pe conturul ororii plasate între omagiul lovecraftian, americana şi depresia epocii jazz, creaţia studioului OSome îmi aduce aminte prin mecanicile survival horror – puzzle narativ de Alan Wake’s American Nightmare – doar că aici anonimitatea personajului, melancolia şi simbolistica de sorginte expresionistă înlocuiesc acţiunile eroice, gameplay-ul alert şi ritmul indie rock.

white_night_N2_review_screenshot_01
În castel în poartă oare cine bate ?

După un accident auto, protagonistul cu palton şi fedora este forţat să pătrundă în măruntaiele unui conac decrepit pentru a cere ajutor. Însă evenimentele degenerează, căci în spatele uşilor masive se ascunde un mister teribil, acoperit de întuneric, ce îşi întinde brusc ghearele satanice asupra destinului musafirului nepoftit. Singurele arme în faţa groazei sunt lumina şi nebunia de a merge spre centrul iadului, căutând răspunsuri care să indice calea spre salvare.

7 Comentarii

  • ncv
    Publicat martie 5, 2015 6:02 pm 0Likes

    ce pacat, pare ca putea fi ceva mult mai interesant, cu doar cateva mici retusuri.

    • Aidan
      Publicat martie 5, 2015 7:23 pm 0Likes

      Eh, e bun, merita jucat. Pana acum 2-3 zile eu nici nu stiam de existenta lui 🙂

  • Cristi
    Publicat martie 5, 2015 10:28 pm 0Likes

    merita cei 14 euro?

    • Aidan
      Publicat martie 6, 2015 7:55 am 0Likes

      Cel mult 10. Mai mult ca sigur va avea un parcurs de genul reducere>reducere substantiala pe Steam>Humble Bundle 🙂

  • mahri726
    Publicat martie 6, 2015 8:24 am 0Likes

    Trailerul White Night ofera aceleasi senzatii ca o incursiune in epava Titanicului. Probabil ca ca aceasta se datoreaza iluminarii. Personajul din White Night ilumineaza cu chibritul o zona limitata, restul fiind ascuns in intuneric. Acelasi lucru si cu roverele, care lumineaza doar o mica parte din epava. Tot legat de Titanic, am vazut un proiect interesant, inceput in Cry Engine 3, dar portat la Unreal Engine 4. Este vorba despre jocul Titanic: Horor and Glory. Cu exceptia personajului principal, Robert Morgan si antagonistilor, restul personajelor vor fi bazate pe persoane reale, care au fost la bord in timpul accidentului. De remarcat este si atentia la detalii, studioul lucrand cu echipe de explorate subacvatica si istorici pentru a recrea Titanicul cat mai fidel posibil. Va dati seama ca doar din filme si poze alb negru, nu iti poti da seama de culori si texturi, nici de anumite zone care nu au fost prinse de aparatul foto. Cea mai buna metoda pentru a-ti da seama ,, cum a fost” e sa vizitezi sursa in sine, epava Titanicului.

  • skeletrot
    Publicat martie 6, 2015 9:14 am 0Likes

    Cam off topic, dar trebuie sa incercati Crawl si BroForce !

Adaugă un comentariu