REVIEW: Fall Guys

Am sentimentul că acele câteva DLC-uri disponibile se vor înmulți semnificativ pe măsură ce se termină un sezon și începe altul, iar outfit-urile și culorile contextuale vor umple magazinul virtual Steam. Similar cu shop-ul din open beta al Valorant, anumite lucruri probabil nu vor mai fi disponibile niciodată – dându-ți din nou oportunitatea să le porți cu mândrie.

Revenind la adevăratul motiv pentru care m-a prins Fall Guys (pentru că da, m-a prins în ultimul hal) și acel gol pe care îl umple – nu e jocul pe care ni-l doream în izolare, dar e cu siguranță cel de care aveam nevoie.

Tot ce vezi și atingi în Fall Guys îți spune „o să fie ok”. Ai o interfață care pare joacă de copii, ușor navigabilă doar cu tasta space în proporție de 90%. Ai un personaj pe care-l personalizezi așa cum îți dorești, ceva ce orice RPG-ist va aprecia. Mai mult de atât, ai parte de o mecanică de joc suficient de antrenantă pentru a nu te face să te simți iritat din cauza simplității, iar competitivitatea crește cu fiecare rundă. 

Nu ai, însă, niciun context în care vreun puștan rus îți zbiară în căști „cyka blyat, I f**k your sister”, la fel cum nu ai nici un milion de feature-uri care să-ți distragă atenția. Da, strategia e necesară, dar gândirea în profunzime nu își găsește locul. Fall Guys are un echilibru aproape perfect între competitivitatea unui multiplayer cu diplomă și chill factor-ul unui boardgame jucat cu prietenii la gura sobei (sau sub fantele aerului condiționat).

Poate că look-ul va fi un factor important pentru majoritatea potențialilor jucători, dar dacă treci peste vibe-ul inițial de Candy Crush, te așteaptă o experiență unică și bine pusă la punct.

Sincer, deja îmi pare un pic rău că l-am lăsat din mână ca să-i scriu review. 

Al vostru cu prețuire,

 Fall Guy #4910

Adaugă un comentariu