Scrisoare deschisă, circa 1994.

Se dă contextul:

How has this happened? Clueless buffoon that I am, I really thought that the days of huge, ridiculous hype campaigns leading to the release of unutterably dreadful rip-off games were finally dead and gone. Never again, I thought, would poor unfortunate gullibles fork out six months’ pocket money on a game so desperately awful it would quite conceivably (and rightly) put them off the idea of ever buying another one for the rest of their lives. Who among us, in all honesty, could blame some burnt-fingered adolescent for resorting to the car-boot sale and the dodgy market stall for ever, sending every other format the way of the ST and all the 8-bits before it, if they’d just blown anywhere between 40 and 60 quid on a stinking, rancid pile of shite like Rise Of The Robots?

De aici. Un articol din 1994. Să revenim. Hai să înlocuim Rise Of The Robots cu un exemplu din 2019. Anthem, să zicem? Far Cry New Dawn? Fallout 76? 25 de ani mai târziu, peisajul din media s-a schimbat complet, metodele au rămas aceleași. Revistele au dispărut și au fost înlocuite de site-uri, vlog-uri, podcasturi. Exclusives. Early access. Exemplu. Hop pe banii publisherului, ia și scrie de bine, construiește acolo hype-ul, bagă mare să facem vânzări în prima zi. Dar asta e așa, doar pentru ăia care nu scriu de rău. Key-uri de review doar în ziua lansării, doar doar om apuca să vindem de rupem până să apară primele critici. Bonusuri în pre-order. Microtranzacții, season pass-uri, dlc-uri, niciodată jocul complet la lansare.

Maybe nobody really does give a gnat’s cock for games being any bloody good any more. But who cares, eh? Long-term future, schmong-term future. I’ve already got my flashy sports car, after all. Mirage and Time Warner, I sincerely and truly hope you all die.

Activision, EA, Ubisoft.

25 de ani, same shit, different day. Mașina de făcut bani merge mai departe, de la console la pc-uri la console, la mobile și la ce o să mai apară pe viitor.

Din fericire, încă mai avem un DOOM, un RDR2, un Witcher, un Cyberpunk, un Bloodlines 2. Cât avem măcar un exemplu de genul pe an, cred că încă mai există speranță. Mergem mai departe.

How, in 1994, can a game score 3%, 5%, 19%, 20%, 33% and 35% in six reviews in very different magazines covering five different formats, and 90% and 92% in two other ones? „Personal opinion” really doesn’t cover it in this instance, does it? 

Circa 1994. 2019.

One Response

  1. dante-sama iunie 10, 2019

Leave a Reply