♦

E foarte greu să te detaşezi de universul creat din mixtura literaturii lui Andrzej Sapkowski cu franciza CRPG dezvoltată de CD Projekt Red. Odată ce îţi petreci timpul explorând, înţelegând şi asimilând condiţia unică ce defineşte lumea lui Geralt – o lume unde nu există un bine imaculat, ci doar un rău mai mic – începi să experimentezi diferit fiecare quest, să observi detalii noi în orice locaţie şi să te îndrăgosteşti de povestea tuturor curtezanelor vulnerabile. Altfel spus, niciodată nu există o doză suficientă de The Witcher, aşa că golurile trebuie umplute cu cumva până la lansarea ultimului capitol. Din acest punct de vedere, The Witcher Adventure Game este doctoria perfectă.

Asamblat digital din piesele unui boardgame lansat cu mare tam-tam şi anunţat cu entuziasm de subsemnatul acum nu foarte multă vreme, WAG a venit la review sub forma unei distribuţii GOG, lipsită de DRM, dar cu suport online. Jocul este disponibil şi pe Steam, Android şi iOS, fără diferenţe majore între versiuni. Cel mai important element la un astfel de joc – preluat cu tot cu regulament din formatul cartonat şi palpabil – este caracterul multiplayer. Un boardgame trebuie să aducă împreună un grup de jucători şi să îi implice într-o aventură antrenantă, folosind mecanici capabile să stimuleze imaginaţia. The Witcher Adventure Game are un avantaj concret prin prezenţa muzicii fantastice, ce acompaniază evenimentele desfăşurate pe ecran. În plus, direcţia artistică aleasă este cât se poate de inspirată, trezind un fior de “epicness” din primele clipe.

Iar asta e bine, căci primele momente sunt acaparate de un tutorial video, întins pe nu mai puţin de 14 minute – un tutorial incomplet, sincer să fiu, ce trebuie urmărit de câteva ori până să lămurească detaliile de bază. Adică puţinul necesar pentru a începe un joc de WAG – singur, cum i se cuvine vânătorului de lighioane, ori alături de alţi trei cutezători în ale aventurilor, local sau online. Personajele din care puteţi alege sunt reprezentative pentru universul Witcher: Triss Merigold, Geralt, Dandelion şi Yarpen Zigrin, cu destine influenţate de zaruri speciale, individualizate. Acestea reflectă personalitatea şi abilităţile eroilor – dacă Geralt se concentrează pe atac, forţă brută, Triss foloseşte magia. Pare complicat la prima vedere, însă gameplay-ul turn-based se luminează din mers, căci totul orbitează în jurul cărţilor de quest, urmate de procesele investigaţiei şi explorării.

Fiecare quest rezolvat este recompensat cu Victory Points şi include obiective secundare, foarte importante pentru creşterea ratei de succes – de unde şi prezentarea lor drept Support. Evident, vorbim despre un joc Witcher, aşa că cele mai savuroase componente din desfăşurarea unei sesiuni (durata se stabileşte anterior) sunt consecinţele derivate după fiecare victorie – menţionate pe cărţile trase de eroi, la rândul lor plasate în categorii dedicate clasei jucate. Câştigătorul sesiunii este jucătorul cu cel mai mare punctaj la finalul timpului hotărât la start. Floare la ureche, nu? Yarpen mi-a plăcut în mod special, deoarece poate alege între questele de luptă şi cele de diplomaţie, ceea ce îl face potrivit începătorilor.

Orientat pe gestiunea inteligentă a resurselor puse la dispoziţie, The Witcher Adventure Game te forţează să gândeşti mutările întreprinse pe un plan extins, inteligent. Cu certitudine nu se adresează unei categorii aflate în căutarea jocurilor dinamice, ci a celor îndrăgostiţi de strategiile fantasy pe ture prezentate minimalist, sclipitor, cumva…tipic polonezilor. Durează până să fie stăpânit, dar satisfacţia finală merită. Chemaţi grupul de prieteni şi aruncaţi zarurile! E de bine.