♦

Ce este un Tanc? Ce element defineşte perfect acest vehicul militar complex? Să fie armura aproape impenetrabilă, realizată din blindaj metalic masiv, sau echipajul format din câţiva oameni extrem de curajoşi, dispuşi să-şi încapsuleze vieţile într-un mastodont care zdrobeşte frontul sub şenile? Heinz Guderian spunea: „Dacă tancurile reuşesc, atunci urmează victoria”. Tancul a fost – şi continuă să fie – una dintre cele mai puternice şi letale arme construite vreodată. Pe de altă parte, tancurile sunt un subiect excelent pentru jocurile video, graţie uşurinţei cu care fascinează minţile gamerilor pasionaţi de tehnică militară. Deşi am cochetat ocazional cu simulatoarele (îndeosebi IM1A2 Abrams şi M1 Tank Platoon 2), World of Tanks a fost soluţia mea de compromis, îmbinând interesul pentru blindate cu un gameplay online foarte bine pus la punct. Aşadar, pentru mine, tancul rămâne o sursă inepuizabilă de distracţie şi acţiune – cât timp îl pot controla într-un joc şi nu trebuie să mă ascund în baie, după ce un Type 96 chinezesc îmi dărâmă pereţii sufrageriei. Mda, se zvoneşte că tancurile comuniste ar iubi invaziile “accidentale”…

Tot la o invazie s-au gândit şi cei de la Wargaming atunci când au decis să aducă World of Tanks pe Xbox One și PlayStation 4, convinşi de succesul înregistrat cu versiunea PC şi Xbox 360. Originalul – construit în jurul unui sistem free-to-play cu bonusuri de tip Premium –, are parte de o popularitate imensă şi culege roadele unei puternice campanii de marketing, aşa că saltul la consolă a fost un pas logic, urmat de o inevitabilă avalanşă de schimbări ale gameplay-ului şi sistemului F2P (pentru a facilita monetizarea). În continuare, jucătorii sunt recompensaţi cu experienţă (XP) şi argint (Silver), cele două resurse fiind folosite pentru a debloca/achiziţiona noi upgrade-uri şi blindate, în timp ce aurul (Gold) a rămas bucuria copiilor iubitori de abţibilduri unice ori modele Premium, obţinute investind bani reali. “Double the money, double the fun”, după cum zice vorba englezului scăldat în guinee. Prin urmare, WoT pentru PS4 necesită – oarecum indirect – o anumită investiţie pentru a putea fi savurat pe de-a-ntregul, însă această mişcare era uşor de anticipat, fiindcă vorbim despre două jocuri COMPLET diferite.

Pasat băieţilor de la Wargaming West,WoT-ul consolizat s-a transformat într-o combinaţie sprintenă de FPS şi tank-sim. Strategiile cavaleriei de fier au devenit blitzkrieg de consolă, astfel încât răbdarea oţelită nu mai reprezintă un atu pe câmpul de luptă – acum, viteza reacţiilor condiţionează succesul. Să fie asta o problemă? Spre surprinderea mea, apropierea de un feeling puţintel mai „arcade-ish” nu lezează grav formula originală, cel puţin nu în mediul controlerului. Iată şi principalele motive, prezentate milităreşte în paragrafele următoare.

Jucătorii experimentaţi de World of Tanks reprezintă o tagmă aparte, deoarece puţine alte titluri online sunt atât de pretenţioase şi complexe din punct de vedere al mecanicii de combat. În WoT, cele mai mici greşeli sunt pedepsite aspru, iar o tactică cerebrală şi flexibilă nu funcţionează fără o coordonare eficientă între membrii fiecărei echipe, coordonare cuplată obligatoriu cu multă răbdare. Totuşi, trecerea la consolă a necesitat restructurarea gameplay-ului: pentru a dinamiza şi fluidiza combat-ul, accentul a fost pus pe control şi acţiune. Motorul grafic se comportă ireproşabil, ceea ce înseamnă că WoT PS4 arată şi se mişcă bine. Pe deasupra, noul HUD, camera fixată la baza ţevii şi colimatorul îmbunătăţit adaugă un plus de „oomph!” luptelor, atât de important într-un joc cu tancuri. Rulat pe un televizor plat cu o diagonală serioasă, World of Tanks te lasă cu gura căscată, cât timp texturile solului – din păcate, cam slab detaliate – sunt trecute cu vederea.

Experienţa luptelor este transmisă diferit prin intermediul controlerului, căci manevrarea mamuţilor blindaţi necesită cele două stick-uri analog. Stick-ul stâng comandă deplasarea, în timp ce omologul său drept este utilizat pentru ţintire, rezultând o schemă de control naturală şi intuitivă. Camera modificată beneficiază de un reticul avansat, ce indică punctul de tragere în funcţie de viteza şi direcţia deplasării inamicului. Împreună cu funcţia auto-aim (activată manual), noul sistem de targeting facilitează luptele din mişcare – ce-i drept, senzaţia receptată m-a dus cu gândul mai degrabă la duelurile rapide disputate între tancurile moderne, echipate cu sisteme avansate de stabilizare a turelei. Or, cu un roster alcătuit preponderent din tancuri construite în jurul perioadei celor două Războaie Mondiale, această senzaţia ar putea părea contradictorie…

Din fericire, strategia nu a dispărut cu totul. La urma urmei, WoT PS4 nu este chiar un shooter din categoria Unreal Tournament. Multe dintre principiile strategice folositoare în versiunea PC sunt la fel de valabile şi pe consolă, dar sub o formă revizuită, puternic simplificată. Flancarea continuă să fie o soluţie la problema tancurilor grele din generaţiile superioare, efectele fiind de-a dreptul devastatoare în tandemul tanc uşor (cu rol de cercetare)-distrugător de tancuri. De asemenea, frunzişul a rămas o ascunzătoare perfectă pentru atacurile surpriză. Hărţile – reprezentând zone temperate, deşertice, urbane ori îngheţate – au dimensiuni considerabile şi includ obiective diferite, multiple tipuri de formaţiuni ale solului, vegetaţie diversă şi peisaje plăcute ochiului.

Una peste alta, multe dintre schimbările din WoT PS4 au fost necesare în cazul trecerii de la PC la consolă, Wargaming descurcându-se binişor în condiţiile date. Mai trebuie menţionat faptul că producătorii au accelerat inclusiv ritmul cercetării ramurilor tehnologice, cu scopul fluidizării evoluţiei carierei de tanchist. Pe scurt: World of Tanks nu a fost portat, ci reconstruit. Eu mă declar mulţumit de versiunea „consolistă”, deşi sunt de părere că jucătorii hardcore vor prefera în continuare mouse-ul şi tastatura – două unelte care separă băieţeii de bărbaţi şi tanchiştii amatori de cavalerii blindaţi. 8.5