– Doamna Claudia, Ovidiu este acasă?
– Da, e în spatele curţii, se joacă cu câinele.
– Îl chemaţi dumneavoastră? Pe mine mă muşcă. Vreau să ne jucăm Ignioton pe calculator.
– Cine te muşcă, măi? întreabă maică-mea râzând.
– Să ne jucăm Ig-ni-o-ton, răspunde Ionuţ, încă bulversat de gluma pe care nu o putea pricepe pe deplin la vârsta lui fragedă.

Şi ne-am jucat Ig-ni-o-ton cât a fost sâmbăta aceea toridă de lungă. Era vara lui 1998 şi calculatorul încă avea o vrajă peste carcasa albă – în special la ţară, unde accesul la o astfel de unealtă era destul de dificil. Dar amândoi aveam unul şi ne pierdeam timpul împărţind ocazional tastatura, căci de reţele LAN nu auzisem. Realizez abia acum că prietenul meu era probabil dislexic, că în vremea aia mama juca Quake mai bine decât mine şi că Ignition era cel mai colorat arcade racer pe care îl văzusem vreodată. De jocuri nu duceam lipsă, ci de jocuri noi. Lansat sub numele Bleifuss Fun în Germania şi Fun Tracks în Franţa, jocul celor de la Unique Development era tot ce puteau să îşi dorească doi băieţei în vacanţă. Iute, uşor de învăţat şi greu de stăpânit, cu o paletă bogată de sunete şi o mână de maşinuţe trăsnite, Ig-ni-o-tonul de pe IBM-ul lui Ionuţ ne-a cucerit pe loc, în inima mea de gamer având şi acum un loc foarte special.

Culmea, primul joc despre care am scris în LEVEL a fost Bang Bang Racing, un titlu asemănător din punct de vedere al mecanicilor de joc. Viaţa este un cerc, nu-i aşa? În orice caz, pe mine nu m-a fascinat atunci complexitatea jocului, fiindcă includea numai unsprezece maşini în miniatură şi şapte circuite (suficiente la vremea aia). În schimb, acţiunea de pe ecran era atât de explozivă, haioasă şi antrenantă, încât îmi stătea inima în gât ori de câte ori făceam un salt peste un canion, eram strivit de un bolovan uriaş sau mă izbea trenul pe scurtătura secretă. Puteai participa la campionate cu trei niveluri de dificultate, deblocând vehicule noi şi trasee în oglindă, ori te puteai pierde în modurile Pursuit şi Time Trial. Dacă aveai tovarăşi de joacă, split-screen-ul grozav şi suportul LAN îţi deschideau noi orizonturi. Sincer să fiu, Ignition încă îmi provoacă o satisfacţie profundă, incomparabilă, când activez tasta Boost şi zbor ca glonţul pe lângă oponenţi.

Până de curând, Ignition făcea parte din familia jocurilor abandonate, aşa că putea fi “tras” legal de pe o mulţime de situri, deşi era nevoie de Glider-ul dgVoodoo 1.40 şi patch-ul 3dfx pentru a-l putea butona în voie pe Windows 7/8/10 – ultimele două chiţibuşuri fiind mai greu de găsit. Acum s-au ocupat cei de la GOG.com de el aşa cum trebuie. Odată adăugat la colecţie, chemaţi un prieten şi zburdaţi liberi prin amintirile arcade ale copilăriei!