Atunci când mă gândesc la Super Mario Kart, îmi imaginez o ședință corporatistă la sediul Nintendo din Kyoto, undeva prin 1990 sau 1991. Comitetul director, încântat de statisticile privind vânzările noului Super Nintendo, a întrunit departamentele de creație și cel pentru proprietăți intelectuale. ”Statisticile din Q2 arată bine”, spune vocea răgușită a unui executiv, pe un ton gutural susținut de…
DRIVING IS FOR EVERYONE S-ar putea ca acest review să vă ia un pic prin surprindere, prin prisma concluziilor la care voi încerca să ajung, mai ales dacă ați citit și alte review-uri de pe net, în special cele în care lumea se plângea de lipsa conținutului – ceea ce e oarecum adevărat. Gran Turismo Sport stă cel mai prost…
Megaman X este la fel ca sexul în adolescență: îi auzi pe cei mai în vârstă cum vorbesc despre el și îl laudă, ajungi într-un punct în care ai impresia că reputația, demnitatea și apartenența ta în anumite grupuri depind de pierderea virginității, te simți presat să îl încerci, aștepți să ai parte de toate condițiile optime pentru o experiență…
Legenda spune că o dată la o sută de ani, forțele binelui sunt slăbite în mod misterios, iar situația devine propice pentru readucerea la viață a sângerosului Conte Dracula. Vestitul vampir a fost readus din morți de nenumărate ori, însă un descendent al familiei Belmont i-a venit de hac de fiecare dată și a restabilit pacea în satele transilvănene (și,…
Până să trec la review-ul propriu-zis al unuia dintre cele mai așteptate simulatoare auto din acest an (și nu-s decât 3), vreau să vă dau un pic de context. Un pic de context și un insight în motivele pentru care am o relație specială cu Project Cars 2, chiar dacă asta va însemna probabil că voi nu o să aveți…
Caracterul aparte al acestui joc face scrierea unei recenzii clasice, cu descrieri amănunțite ale mecanicilor, cu detalii și sfaturi despre abordare, precum și monologuri elaborate despre atmosferă și tematică, nu numai o misiune dificilă, ci, într-o mare măsură, indezirabilă. Mergeți pe încredere, “Hellblade: Senua’s Sacrifice” (“H:SS”) este un joc care merită achiziționat și jucat știind cât mai puține detalii în prealabil, un roller coaster audio-vizual splendid, în care merită să vă urcați fără avertizare sau analiză. O perlă de gaming, care s-ar fi putut pierde cu ușurință în vacarmul mediatic al industriei, chiar dacă a apărut într-o perioadă de relativă acalmie, în luna august a anului curent.
Geometria perspectivei
Pentru a elimina din start problema unghiului de abordare, parafrazând dialectica lui Obi-Wan Kenobi cu privire la adevărurile de care ne agățăm și care, în mod imuabil, depind de punctul nostru de vedere, vă scriu mai întâi câte ceva despre mine. După vorbă, după port, sunt coșmarul marketingului viral (pentru cei cu gândirea vizuală, închipuiți-vi-l pe Mushu din Mulan, bine prăjit, pe umeri cu mutra mea, rostind clasicul “I am your worst nightmare”), mai ales când vine vorba despre achizițiile de jocuri. Sunt printre ultimii gameri care cumpără un joc, fie el și triplu A, excepții fac doar în cazul celor așteptate cu sufletul la gură, aparținand unor studiouri pe care insist sa le susțin. Pe de-o parte, pentru că sunt sătul de surprizele neplăcute, pe de alta, pentru că refuz să plătesc impulsiv prețul integral al unui joc în ziua lansării, fără să fiu cumva 100% sigur de ceea ce cumpăr. Citesc mai toate recenziile obiective și nesponsorizate pe care le pot găsi, și în general îmi plănuiesc achizițiile în așa fel încât să fiu întotdeauna cu câteva luni (cel puțin) în urma main stream-ului consumerist.
Dacă aș trăi într-o lume ultra-manelizată și plină de dușmani sau aș face parte dintr-un corp ultra-secret de agenție guvernamentali care sfidează prevederile Tratatelor de la Geneva, atunci aș ști foarte sigur ce metodă de tortură să aplic: aș renunța la clești și/sau perturbare a programului de somn prin intermediul terorismului fonic relevant pentru potența mea financiară și le-aș înmâna…
Pentru mine și alte milioane de copii ai anilor 1980 și 1990, instalatorul Italian mustăcios Mario reprezintă primul contact cu lumea jocurilor video. Povestea mea începe în ziua de Crăciun a anului 1998, când am primit un Terminator 2, celebra clonă a sistemului NES. La vremea respectivă era tot ceea ce ”Moș Crăciun” îmi putea cumpăra într-un mic oraș de…
Contra III – The Alien Wars este, fără nicio îndoială, un joc reprezentativ pentru cultura filmelor americane de acțiune din ultimele 3 decenii ale secolului al XX-lea. În consecință, ne delectează cu o poveste pe măsură: este anul 2636 și o rasă extraterestră invadează Pământul cu scopul de a subjuga omenirea și de a-i distruge cultura și civilizația. Ultima fărâmă…