După ce ne-au servit porţii regulate şi straşnice de adventure old-school, Daedalic Entertainment şi-au dat seama că trebuie să se dedice explorării unor noi orizonturi, astfel încât au luat o pauză, ferindu-ne la timp de o indigestie neplăcută. The Whispered World 2 a anunţat al doilea val al producătorului german, pe care toţi fanii point-and-click îl aşteaptă a fi mult mai bine apretat şi închis la toţi butonii decât lăudabilele eforturi de până acum. Odată cu E3, portofoliul Daedalic s-a mai îmbogăţit cu un titlu, The Devil’s Men, dezvoltat de Kevin Mentz (colaborator la Memoria, The Night of the Rabbit).

Trebuie să recunosc că mi se pare cel mai interesant de până acum, din punct de vedere al decorului ales, a atmosferei care s-ar putea insinua de aici şi a posibilităţilor de gameplay. Dar, să le luăm pe rând. Ne aflăm într-o Anglie alternativă, cu accente steampunk pe ici, pe colo, în anul de graţie 1871. Cadrul e un orăşel cam părăginit, care supravieţuieşte din amintirea unei foste splendori: organizarea unei Expoziţii Universale, din care a rămas acum doar carcasa (de ce mă gândesc la Soci?). Oamenii Diavolului sunt un grup obscur de oameni de ştiinţă, ale căror pseudonime trimit la diverse personaje ficţionale care şi-au vândut sufletul diavolului: incidental, par să fie ţinta unor crime în serie.

Personajele principale angrenate în mister sunt Adelaide Spektor, o tânără cu un picior de lemn care încearcă să-i dea de urmă tatălui ce a părăsit-o în pruncie şi Emily, mâna dreaptă a unui mafiot local. Nu numai că le vom putea controla pe ambele (din câte am înţeles, în funcţie de zi/noapte), dar decizia luată de unul dintre personaje va afecta considerabil parcursul disponibil celuilalt. Avem, deci, o poveste ramificată, deşi rămâne de văzut cât de considerabil variate sau complexe vor fi direcţiile în care o vom putea lua. Pe lângă parcurs, deciziile vor influenţa şi relaţia dintre protagoniste, un alt potenţial factor de rejucabilitate.

Despre gameplay, Daedalic s-a străduit să aducă ceva nou în peisaj, astfel că unele puzzle-uri vor putea fi rezolvate pe căi multiple, iar cele două tinere vor colabora într-un stil apropiat de Day of the Tentacle. Ni se promite şi o ţâră de management al inventarului, iar exemplul citat de Mentz e următorul: ca să intri într-o incintă, ai la dispoziţie ori să forţezi yala cu ranga, ori să foloseşti un şperaclu; întocmai ca în RPG-uri, acesta din urmă e resursă non-reutilizabilă, aşa încât dacă nu-ţi trece prin minte să te foloseşti de rangă, va trebui să improvizezi în cazul unui puzzle ulterior. Pe de altă parte, uşa deschisă cu forţa va orienta povestea pe o anumită cale, căci vei lăsa urme ale incursiunii tale frauduloase. Exemplul e bine ticluit şi dă mari speranţe pentru posibilităţile care s-ar deschide de aici. Numai că totul pare prea frumos ca să fie adevărat: vom vedea.

Grafica e superbă, dar asta nu e o noutate. Dacă şi vocile reuşesc să fie la înălţime de data aceasta, putem spune că ne aşteaptă, pe PC şi Mac, o primăvară 2015 foarte interesantă. Pe mine, The Devil’s Men m-a captivat mai mult decat oricare altă promisiune a Daedalic. Sper doar să şi-o şi împlinească.