De la Children of Men, de la District 9, nu am mai văzut un SF care să mă bucure atât de mult. Filmul nu vine cu un mesaj dur sau important, așa cum o fac peliculele mai sus amintite, dar nici nu trebuie, pentru că, din punct de vedere al divertismentului și al acțiunii, le dă metri. Chiar vorbeam cu soția, „ăsta e printre singurele filme în care, drama, romantismul, povestea, gândurile, se întâmplă în timpul acțiunii și nu separat”. Edge of Tomorrow nu face pauze pentru așa ceva, înghesuie totul și ne respectă inteligența. Pe noi, pe gameri, lovindu-ne în moalele capului pentru că Live, Die, Repeat-ul, cu care ne-au înnebunit în reclame și trailere, poate fi schimbat ușor cu Live, Die, Re-Load. Dacă vă plac jocurile în general, shooter-ele în special, găsesc imposibil să nu vă placă EoT. La un moment dat, pentru că se întâmplaseră atât de multe, ne întrebam cât ține filmul, doar pentru a afla cu surprindere, la sfârșit, că de fapt nu au trecut nici două ore. Efectele sunt măiestru implementate și pelicula urlă la voi să-l vedeți la cinema. Nu-l stricați cu un cam. Merită să fiți acolo în mijlocul acțiunii pentru a absorbi tot. Luați cu încredere un loc în rândurile mai apropiate de ecran. 3D-ul nu e neapărat necesar.

Tom Cruise, joacă același rol pe care l-a jucat în mai toate filmele lui, dar are un talent înnăscut în a-și potrivi personalitatea cu situațiile date. Una peste alta, e la fel de plăcut de privit. Emily Blunt, însă, pe care nici nu am știut de unde să o luăm, este incredibilă. Gesturi care spun o mie de cuvinte, sexualitate ascunsă, dură când trebuie, sensibilă mai rar. E și militar și femeie și ninja și schija. D-abia aștept să revăd acest film când o să apară în format blu-ray.

P.S. Dacă sunteți din/în București, ocoliți Mall-ul Vitan. Proiectoarele de acolo își arată vârsta și nu mai împing suficientă luminozitate și contrast pentru un film 3D.