Missing in Action este o rubrică specială și temporară în care vom încerca să publicăm articolele care nu au reușit să ajungă la voi în timp util.

Disclaimer: Articolul de față a fost redactat acum aproximativ jumătate de an, când jocul se afla în stadiul Alpha 16. E posibil ca jocul să fi fost supus la schimbări majore de la data redactării acestui material vis a vis de balance și anumite mecanici de gameplay – concepte care de la început nu au reprezentat focusul articolului pentru că am încercat să scriu despre experiența de a-l juca, nu o analiză comprehensivă din punct de vedere tehnic și mecanic. Chiar și așa, ca să elimin orice fel dubiu, am investit în jur de 10 ore în Alpha 17 și pot afirma cu certitudine că articolul încă surprinde esența și spiritul Rimworld. 

Rimworld, simulator de mizerie existențială

Înainte de a vă explica în ce constă acest aparent banal simulator de colonie spațială, trebuie să vă spun povestea lui Lumi, cea mai valoroasă membră a coloniei mele. Vedeți voi, Lumi s-a născut într-o familie privilegiată de negustori putred de bogați care băteau galaxia în lung și-n lat în caravana lor spațială. A învățat dedesubturile profesiei și, odată cu asta, să navigheze lumea alambicată a politicienilor și oamenilor influenți cu care părinții ei aveau legături profesionale. Mai târziu în viață, din motive nespecificate, probabil o tragedie în familie sau nevoia de aventură, a decis să-și lase trecutul negustoresc în spate și să se angajeze ca asasinul plătit al celui mai puternic traficant de droguri din acea parte a galaxiei. Câțiva ani și un număr incert de contracte mai târziu, Lumi naufragiază pe o planetă salbatică de la marginea sistemului solar.

Din fericire, Lumi nu este singură, căci îi are alături pe Robb, fostul bucătar antisocial al unui șef mafiot și Rennie, o contabilă care suferea de depresie clinică. Toate aceste detalii îmi sunt cunoscute pentru că le-am ales trait-urile și skillurile înainte să înceapă campania.

Pragmatică de felul ei, traiul de lux pe care l-a dus înainte să aterizeze forțat pe această planetă mizerabilă nu a împiedicat-o să se implice în muncile laborioase necesare construirii unei colonii. A săpat coridoare și camere în munte pentru camarazii ei, i-a construit o bucătărie lui Robb, a instalat paturi, a tras firele de electricitate. După care a luat pușca în mână și a ieșit să vâneze, pentru că Lumi voia neapărat să ne demonstreze cât de neajutorați am fi fără ea.

Încet încet, cavernele întunecoase pe care le-au săpat coloniștii în munte au devenit locuibile. S-au instalat primele cabluri de electricitate și radiatoare. Mâncarea nu mai stătea să se strice într-o cămăruță umedă, ci a fost depozitată cu grijă într-o camera frigorifică special amenajată. Deîndată ce savantul coloniei a cercetat tehnologiile necesare, Rennie a construit un televizor. Raidurile piraților spațiali au fost respinse, iar o parte din prizonierii capturați au fost integrați cu success în colonie. De la o colonie amărâtă de trei oameni, grupul de supraviețuitori a ajuns să numere 15 membri. Unul din ei, Shouta, un savant în vârstă de 20 de ani, a ajuns să fie chiar logdnicul lui Lumi.  Viața mergea cum nu se poate mai bine.

Până când Shouta a fost măcelărit de un bivol, a izbucnit o epidemie de ciumă neagră în bază și Lumi și-a pierdut o mână și un picior după ce a explodat o baterie lângă ea. Toate acestea în decursul unei singure zile.

Și acesta este doar unul din sutele de scenarii ridicole la care am fost martor. Am avut o adolescentă de 14 ani, o fostă actriță de telenovele, care și-a luat o săgeată în ochi și a devenit o legumă. Un fost contabil în vârstă de 30 de ani a fost mușcat de o veveriță turbată și a murit din cauza infecției. Un alt colonist a luat-o razna după o zi petrecută în întuneric, a distrus aragazul și a provocat o explozie în care a murit el, împreună cu alți doi oameni. Într-una din campanii, 3 coloniști au luat-o razna pentru că podelele bazei mele erau pătate în întregime cu sângele piraților care m-au atacat. Lumea era atât de ocupată cu alte treburi încât nimeni nu a avut timp să facă curățenie. Singura persoană liberă era ‘’incapabilă’’ de a face curățenie (vei avea coloniști care nu vor accepta să facă anumite sarcini). Nu mai zic de vomă. Gândiți-vă la cel mai sălbatic și iresponsabil majorat la care ați fost și înmulțiți cu o mie. Atât de multă vomă era pe podele. Nu a fost rezultatul unei petreceri monstruoase, ci a mâncării oribile gătite pe fugă de unul din oamenii mei pentru că bucătarul coloniei era în pat, răvășit de gripă. Sigur, Rimworld îți permite să organizezi petreceri pentru muncitorii tăi stresați. Am și organizat una în cinstea unui colonist care-și sărbătorea ziua de naștere. Aveam de toate: mâncare, băutură. Am și intrat în proviziile noastre prețioase de ciocolată și i-am făcut un tort. Păcat că petrecerea a fost întreruptă brusc de un grup de gândaci umanoizi care au săpat o groapă fix în încăperea unde se distrau oamenii mei și l-au măcelărit pe sărbătorit.

Telenovele galactice

De ce v-am spus toate acestea? Pentru că Rimworld este un simulator de mizerie umană și accidente Rub Goldbergiene, și abia dup-aia o strategie complexă care necesită multă muncă și dedicație. În Rimworld manageriezi oameni, cu toate defectele, capriciile și nevoile lor, gestionarea resurselor, construirea și îmbunătățirea bazei ocupând de multe ori un rol secundar. Generatorul de curent nu trebuie pur și simplu construit și întreținut, ci și păzit de colonistul ăla nebun care se transformă într-un piroman dacă fiecare centimetru pătrat al dormitorului său nu este acoperit de covoare scumpe. Nu ai posibilitatea de a prepara meniuri vegetariene? Climatul arctic al zonei de start nu permite agricultura? Nașpa, Bill o să fie cu fundul în sus toată ziua, și mult noroc să găsești un alt savant, pentru că are skill-ul de research la maxim. Muncile de zi cu zi, construirea bazei și amplasarea dormitoarelor trebuie gândită în prealabil cu personalitățile coloniștilor în gând. Pentru că oamenii tăi se vor înțepa, ironiza, bate și împăca la nesfârșit, precum cea mai disfuncțională familie din istoria galactică. Și nu am zis asta degeaba, pentru că există grade de rudenie în Rimworld. Mai ales dacă radiatorul este setat la 30 de grade Celsius și camera nu este dotată cu o gură de ventilație.

Partea de control și micromanagement necesită un anumit grad de experiență și atenție. În principiu, coloniștii se vor plimba de unii singuri, rezolvând treburile din imediata lor vecinătate. Dar cheia succesului în Rimworld este prioritizarea sarcinilor. Aceasta se face printr-un grid (sau grafic), unde poți selecta pentru fiecare colonist în parte pe ce sarcină ai vrea să se concentreze și pe care ai vrea să o ignore. Este mai simplu decât parte, dar treaba se complică în momentul în care baza ta începe să se dezvolte pentru că va necesita mai multă muncă de întreținere și o prioritizare mai atentă a sarcinilor.

Construcția propriu-zisă a așezării este destul de simplă și directă. Poți opta între a construi clădiri din diverse materiale sau chiar să sapi o serie de catacombe în munte. Selectează un material, trasează pe hartă câteva linii și ai terminat toată treaba. Jocul este 2D, deci nu trebuie să te îngrijorezi în legătură cu înălțimea clădirilor. Încăperile trebuiesc dotate cu cabluri de electricitate și conectate la generatoare de curent. Uită o baterie în aer liber și va exploda la prima ploaie, lăsându-ți întreaga colonie în beznă. Mai adaugă la asta și un incendiu care dacă nu e stins imediat pentru că oamenii tăi se ceartă pe ultima pulpă de pui din frigider, se va răspândi în dormitoarele și hambarul tău, prăjind tot ce-i stă în cale.

Că veni vorba de jivine, în Rimworld poți crește și domestici animale. În principiu, orice animal, poate fi domesticit dacă dresorul are skill-ul necesar îndeajuns de ridicat. Pune-l pe fostul avocat intergalactic să-ți domesticească haita de lupi de la poartă și îl expui riscului de a se întoarce acasă fără o mână. Dacă nu vrei să ai nimic de-a face cu sălbăticiunile de afară, poți cumpăra câini și vulpi de la negustorii care te vor vizita în mod regulat și să-i transformi în cei mai adorabili hamali din partea asta a galaxiei.

Dar cine ar vrea să stea într-un singur loc când ai o întreagă planetă la dispoziție? Începând cu ultima actualizare a jocului, poți călători spre alte colonii pentru a face comerț sau chiar a le prădui. Dacă te-ai săturat pe parcursul versiunilor anterioare să fii ciuca bătăilor, acum te poți răzbuna pe soartă fiind chiar tu agresorul. Totuși, ține cont de faptul că, indiferent cât de futurist ar fi setting-ul jocului, oamenii nu posedă abilitatea de a se teleporta. Călătoriile pot dura și câteva săptămâni, așa că ai grijă să nu trimiți 5 coloniști la drum cu două pâini și trei pulpe în traistă, cum am făcut eu. Și arme. Mitraliere, pistoale, arcuri, nu contează, pentru că lumea este periculoasă și imprevizibilă, și nu vrei ca oamenii tăi să se treazească neînarmați înconjurați de o haită de castori carnivori.

Firefly pe cocaină

Rimworld, în ciuda faptului că este încă în early access, este un pachet complet situații absurde și tragedii umane. Ceea ce îl deosebește de alte jocuri de management, pe lângă atmosfera și muzica SF-western care-mi amintește cu nostalgie de serialul Firefly, este tocmai prezența acestei naturi umane care dă naștere atât unor situații tragicomice, cât și unor povești frumoase. Dacă azi un colonist este mâncat de un mutant la 30 de metri sub pământ, nu dispera, pentru că alți doi se pot căsători în următoarea zi. Numai ca în a treia zi să se trezească cu creierele prăjite de o dronă psihică. Chiar dacă vei eșua, nu contează, pentru că nicio campanie nu se aseamănă cu cealaltă. Numai să ai grijă să nu îi pui pe Bill și Samantha unul lângă altul la masă pentru că nu se suportă.