Dar Puterile Care Sunt și care Au Licența, au decis altceva, iar eu am primit un shooter cu un look steril și cu un storyline moralizator despre lupta mea pentru libertatea unora. Pentru că amoralitatea seriei Syndicate nu-și are loc într-o era înțelegerii și a iubirii de aproape în care trăim. Între noi fie vorba, chiar nu văd diferența dintre a convinge un agent inamic să-și pună capăt zilelor cu arma din dotare pentru că libertate (noul Syndicate) sau să-și planteze un glonte în bostan pentru că ți se pare ție amuzant să schimbi cu o tastă trei linii de cod din implantul cerebral al unui nefericit care ți-a ieșit în cale într-o zi proastă. Pe scurt, nivelul de violență a rămas cam la fel, dar a trebuit să suport o poveste reciclată de un scenarist de mîna a treia. Ce era în neregulă cu “corporate persuasion through urban violence”? Prea aproape de adevăr?

Până la urmă, speranța tot de la Omul cel Mic a venit, prin intermediul Kickstarter-ului. Mike Diskett (unul dintre părinții lui Syndicate Wars) și alte cîteva “relicve” din epoca Bullfrog-ului, au pus de o chetă organizată pentru a scula Syndicate-ul din morți. Fiindcă franciza originală strînge praf în sertarele EA, jocul a fost rebotezat (un pun simpatic în jurul celei mai sataniste arme din Syndicate Wars, Satellite Rain). Așa s-a născut Satellite Reign, al cărui Early Access și-a făcut culcuș pe HDD-ul meu. Fiind vorba de o versiune pre-alpha, normal că n-am reușit să învîrt prea multe în distopia lui Diskett, însă a fost îndeajuns cât să-mi smulgă o lacrimă de bucurie.

Așadar, Early Access-ul lui Satellite Reign te aruncă fără prea multe explicații (unul dintre cele două patch-uri apărute la scurt timp după ce am început să scriu articolul a adăugat un tutorial scurt care te familiarizează cu abilitățile celor patru agenți primiți de la Mama Corporație) în mijlocul urbei cyberpunk, un oraș murat de ploaie, înăbușit în abur volumetric și dominat de fluorescențe mov și verzui, unde te așteaptă cei trei agenți. Știu că trebuiau să fie patru (Hacker, Soldier, Support și Sniper), dar omul cu mușchiul (augmentat) e la răcoare.

Prima misiune dintr-un șir lung (sper eu, momentan tot ce am pe hard e un pre-alpha semi-funcțional) este un raid asupra sediului miliției locale, unde zace încarcerat Soldatul. Mike și compania au fost drăguți să-mi ofere o sumă frumușică (au redus-o la 1000 de credite tot într-un patch) pentru diverse cheltuieli. O mică parte din fondurile sindicatului s-a dus pe informație. Câteva credite și-au schimbat stăpânul, iar eu am aflat de o ușă nepăzită pe care un agent hacker de nivel 2 ar putea-o folosi pentru a se strecura nevăzut și neauzit pentru a elibera prizonierul. Dintr-un școlar hiper entuziasmat, care chicotea de plăcere că va primi un nou Syndicate în mai puțin de doi ani, am devenit un bărbat serios cu un plan și mai serios. Însă, ca orice bărbat slab cu un plan solid, am renunțat la el cînd o mașină nepăzită de poliție mi-a ieșit în cale. Ca o paranteză, una dintre micile plăceri nevinovate (despre cele vinovate n-o să vorbesc, pentru că implică bombe, clădiri și mulțimi de civili, și îmi va fi destul de greu să le explic gealaților care mă vor sălta mîine din culcuș că vorbeam despre un joc) din Syndicate Wars era să-mi urc agenții în mașină și să mă plimb pe străzile metropolei, urmărind cu atenție cum AI-ul respectă cu sfințenie regulile de circulație și reușește astfel să-mi ducă echipa oriunde, doar la destinație nu.