5 obuze cu extra muștar, vă rog!

Să trecem, așadar, la multiplayer, care este sarea și piperul oricărui joc Battlefield. Cel mai nou titlu EA DICE oferă mai multe moduri de joc: clasicul Conquest, cel mai jucat mod, în care jucătorii se luptă să controleze anumite puncte vitale de pe hartă, Operations, un mod bazat pe atac și apărare care recrează anumite bătălii notabile ale Primului Război Mondial, War Pigeons, un fel de Capture the Flag în care jucătorii trebuie să captureze porumbelul voiajor și să trimită prin el mesaje către aliați, dar și mai puțin interesantele Rush, Domination și Team Deathmatch.

Battlefield 1 alege să schimbe pe ici, pe colo, prin punctele esențiale, și cele 4 clase cu care putem juca. Dacă în Battlefield 4, Engineer era clasa anti-vehicule, inarmată cu cele mai puternice arme împotriva tancurilor și „zburătoarelor”, de data aceasta rolul este preluat de clasa Assault. Clasa Support a absorbit capabilitățile de reparare a vehiculelor ale clasei Engineer, pe lângă sarcina de a-și dota colegii cu muniție. Clasa Scout a rămas să se ocupe de armele cu lunetă și de tot felul de diversiuni care să inducă panica și confuzia în rândul echipei adverse, iar clasa Medic, al cărei nume vorbește de la sine, este nou apărută în peisaj, deși în Battlefield 4 clasa Assault avea și rolul de vindecare a coechipierilor. Uf! Cam complicat acest „reshuffle” al claselor, dar în practică totul funcționează foarte clar și fluid, atâta timp cât fiecare jucător înțelege precis rolul pe care îl joacă pe câmpul de luptă.

Așa cum ne-am obișnuit, fiecare tip de soldat are echipamentul său propriu, diferit de al celorlalți. Fiecare soldat are o armă principală (mitralieră, pușcă, etc.), o armă secundară (pistol), o armă melee (lopată, cuțit, ciomege și diverse alte instrumente de binefacere), doua gadget-uri specifice clasei și o grenadă, fie că vorbim de grenade explozive sau cu gaz otrăvitor. Cam aici intervine una dintre marile mele probleme cu Battlefield 1: varietatea de arme principale este dezamăgitor de redusă. Practic, fiecare clasă are doar o mână de arme diferite la dispoziție, majoritatea necesitând a fi deblocate prin multe, multe meciuri jucate.

Mă întrebam în preview-ul meu din numărul 5 al revistei  cum vor reuși EA DICE să implementeze sistemul lor stufos de unlocks și upgrade-uri într-un shooter situat în perioada Primului Război Mondial. Păi, nu prea au reușit. Pe deoparte e de înțeles, dată fiind perioada, dar în același timp îmi plăcea extrem de mult cum în Battlefield  4 îți puteai personaliza armele cu o sumedenie de atașamente, precum lunete, sisteme optice, sisteme de țintire laser și alte nebunii. În Battlefield 1 nu prea se întâmplă asta, din nefericire, și cam ești blocat pe aceleași două-trei arme la fiecare clasă, foarte sumar personalizate. Pe de altă parte, modul în care sunt realizate puținele arme din Battlefield 1 este extraordinar – niște fierătanii primitive, dar extrem de letale, care sună și se comportă într-un mod foarte veridic, de-ar putea declanșa fără probleme PTSD-ul cuiva care a luptat de-adevăratelea în WW1. Sunt fericit că nu am trecut niciodată prin ororile războiului și că pot asculta sunetul absolut înfiorător al unui Automatico M1918 sau MP 18 din confortul propriei sufragerii, înfofolit în pătură.