[Notă: Datorită întârzierii numărului 7 (numărul 7 e aici!) și datei de apariție a jocului, recenzia la Cossacks 3 nu a mai ajuns în revistă, din motive evidente. Totuși, pentru că vă iubesc, am decis să urc articolul pe site. Unele informații legate de AI și anumite elemente de game balance s-ar putea să fie depășite, dar aceste lucruri nu scad în mod semnificativ relevanța recenziei]

La atac!

Mulți dintre voi o să se întrebe ce naibii este Cossacks și de ce are un trei în coadă. Nu vă îngrijorați, la fel de nedumerit m-am simțit și eu când am primit jocul pentru revistă. Și nu pentru că nu auzisem de serie, să ne înțelegem, ci pentru că nu-i înțelegeam rostul în sfera gamingului din 2016, unde predomină MOBA-urile și shooterele competitive, iar RTS-urile care se bucură de un relativ succes (în afară de Starcraft și poate, dacă e s-o forțezi, Company of Heroes 2) le poți număra pe degetele de la o mână. Ca și predecesorii săi, Cossacks 3 a fost lansat fără mare tam-tam și a fost eclipsat rapid de giganții care domină industria.

Chiar și așa, după câteva ore de joc, am constatat că este departe de a fi o doar o notă de subsol în istoria RTS-urilor. Este genul de joc care-mi zgârmă o anumită sensibilitate pentru RTS-urile clasice, gen Age of Empires (după care s-a și inspirat) și-mi amintește de o fază mult mai inocentă din viața mea, în care singurele criterii după care judecam calitatea unui titlu erau să ruleze pe PC-ul meu și să se petreacă într-o perioadă istorică. În același timp, este departe de a fi perfect.

17^th century schizoid man

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu seria, Cossacks 3 este un RTS istoric care se concentrează pe perioada dintre secolele 17 și 18. Fiind un demi-remake al originalului, Cossacks 3 are șarmul unei piese de mobilier dintr-o altă eră. Simplitatea mecanică a jocului este fascinantă într-o eră în care toate RTS-urile jucate la nivel competitiv necesită lecturarea și vizionare a sute de materiale și ghiduri strategice. Este atât de simplu încât poate părea ca o deconstrucție a RTS-urilor, deși funcționează ca o strategie de la începutul mileniului. Clădirea centrală a orașului (sau primăria, cum vreți să-i spuneți) produce țărani care se ocupă de partea de mentenanță și dezvoltare a așezării pentru a putea recruta armate cât mai mari și performante pentru a-ți zdrobi inamicii.

În Cossacks, ca și-n table sau șah, se aplică principiul easy to learn, hard to master.  Din moment ce unitățile sunt controlate individual și nu ca grupări omogene, zerg rush-ul este viabil ca tactică doar în primele faze ale jocului, când unitățile de pe câmpul de luptă sunt slabe iar facțiunile nu au deblocat tehnologiile avansate. Dacă în Age of Empires sau Company of Heroes, un jucător experimentat putea să câștige folosind blob-uri ridicole de unități, în Cossacks, un grup de soldați selectați la gramadă și azvârliți în direcția inamicului sunt eliminați cu promptitudine. Cheia succesului în Cossacks este să îți asiguri o gamă cât mai variată de unități care să îți permită să te adaptezi la orice situație neprevăzută. Cavaleria zdrobește infanteria ușoară dar este secerată de sulițași, muschetarii sunt buni la distanță dar lasă de dorit în luptele corp la corp și așa mai departe. Pentru a le spori eficiența, soldații pot fi grupați în plutoane cu ofițeri și toboșari, plutoane care la rândul pot fi aranjate în formații de luptă standard, în stilul seriei Total War. Cavaleria și infanteria, împărțite după echipamentele din dotare și greutate, pot fi întărite de tunuri pentru distrugerea zidurilor sau vase care să transporte trupe dintr-o parte în alta a hărții.

Din păcate, în ciuda celor menționate anterior, partea tactică a jocului se rezumă la un sistem rigid de counter-uri. Eficiența unităților nu este influențată de geografia locației sau de condițiile meteorologice. Plutoanele de infanterie grea pot traversa fără nicio grijă râurile și zonele mlăștinoase de parcă ar fi dotați cu haine de vară, nu cu armuri confecționate din oțel greu.

AI-ul nu este nici el strălucit. În debutul unei lupte, unitățile parcă sunt curprinse de un caz sever de nebunie suicidală colectivă, ies din formație și se aruncă asupra inamicului. Așteptați-vă ca plutoanele pe care le-ați organizat cu maximă rigurozitate și respect față de arta războiului să se destrame și să o ia care încotro, cu o bună parte din soldați îngrămădindu-se în prima linie a armatei inamice ca bătrânii la ușa autobuzului într-o zi toridă de iulie. În acele momente îți vine să zbieri de frustrare la vestea că rezultatul confruntărilor armate nu este influențat de ingeniozitatea tactică a jucătorului, ci de o aruncătură de zaruri. Sigur, o bună organizare tactică te va ajuta pe termen scurt, dar luptele se transformă rapid într-un iureș dezorganizat în care fiecare facțiune aruncă cu tot ce are și se roagă la zeul barbutului să fie de partea lor.

Un mare dezavantaj pentru mine, personal, este că partea de construcție a orașelor și dezvoltare economică servește doar efortului de război. Nu numai că acest aspect este relevant doar foarte devreme în joc, dar AI-ul îți pune bețe în roate hărțuindu-te constant. Facțiunile inamice nu respectă o curbă logică a dezvoltării, în care își pun la punct economia și te atacă mai târziu cu armate bine echipate, ci își investesc primele resurse în inițierea unor ofensive de gherilă conduse de țărani puturoși înarmați cu bețe și pietre și soldați la fel de periculoși precum gardienii de mall care prelungesc în mod artificial durata unui meci. Două ore și 50 de atacuri respinse cu greutate mai târziu, te vei trezi în același punct, cu aceleași trei ferme și barăci în posesia ta care au trecut de la o facțiune la alta ca în cea mai bizară reconstituire a bătăliei de la Stalingrad.

Cu toate problemele sale mecanice, trebuie să luăm considerare faptul că Cossacks 3 nu a intenționat niciodată să reinventeze roata, ci să reproducă experiența butonării RTS-urilor de altă dată atât cu avantaje, cât și cu dezavantaje. Animațiile elaborate și AI-ul deștept nu-și au locul în Cossacks sau Age of Empires, unde jumătate din distracție provenea din descoperirea unor modalități cât mai stupide și absurde de a exploata slăbiciunile calculatorului. Și trebuie să recunosc că am fost profund impresionat de dragostea și atenția la detaliu pe care developerii le-au investit în dezvoltarea acestui titlu. Cossacks 3 se simte și arată ca un joc de la începutul anilor 2000, cu grafică HD și interfață uneori frustrantă, dar de cele mai multe ori adorabil de stângace. Dezvoltarea graduală a orașelor este foarte satisfăctoare de privit datorită micilor detalii și animații prin care este susținută. Bătăliile sunt (de la distanță) spectaculoase, cu soldați luptându-se cu încrâncenare, fum de muschetă și particule de praf.

Nostalgie

În concluzie, cel mai mare păcat al lui Cossacks 3 este că… nu are foarte multe de oferit. Prea puține unități și clădiri, cu un copac de abilități previzibil și fad. Campaniile singleplayer sunt scurte și funcționează ca o serie de skirmish-uri scriptate fără niciun fel de context istoric atașat de ele cu excepția câtorva ecrane care-ți explică pe scurt ce, unde și când.

Un aspect care îl avantajează și trage în jos în același timp este că a fost conceput ca un joc de nișă, cu un segment demografic precis, și anume oamenii de 25 + ani care și-au pierdut după amiezile și alocațiile în sălile de calculatoare jucând strategii în rețea. Tocmai de aceea, Cossacks 3 este un joc extrem de greu de recomandat. Depinde ce căutați – dacă vreți o doză sănătoasă de nostalgie, puteți să-l cumpărați fără ezitare. În caz contrar, puteți să îl ignorați fără nicio grijă.

Concluzie: Modul singleplayer sărăcăcios și AI-ul defect îi poate îndepărta de Cossacks 3 pe mulți neinițiați ai seriei, dar multiplayer-ul, nefuncțional la lansare dar reparat între timp, compensează pentru toate neajunsurile componentei offline.

NOTA 7

Pros

-grafică colorată

-atenția la detaliu

-se joacă și se simte ca un RTS old school

Cons

-AI defectuos

-varietate scăzută de clădiri și unități

-interfață uneori frustrantă