Adevărul este că nu am jucat niciunul din titlurile precedente şi nici măcar nu ştiam că seria a fost readusă la viaţă, până ce Kimo mi-a aruncat un cod de Steam în braţe. Dintotdeauna mi-am dorit însă să creez un review în două părţi, ambele juste, dar în totală contradicţie. Ca un fel de povaţă care să ne arate cât de uşor putem fi influenţaţi de ce citim, auzim sau vedem. Şi ce bine s-a potrivit aici, pentru că felul în care (vrem să) ne reamintim aventurile de odinioară şi ce a trebuit să facem pentru a deveni rege, influenţează mai departe acţiunile copilei care ne soarbe vorbele.

Trebuie să recunosc că iniţial, chiar dacă nu am pornit la drum cu mari aşteptări, m-am dezumflat. Caverna prin care căutăm comoara nu excelează din punct de vedere grafic, în timp ce porţiunile de platforming sunt penibile. Ce mi-a ridicat însă cel mai mult tensiunea a fost faptul că nu puteam reveni în ecranul precedent. O alegere de design… fără sens. Jocurile în care nu puteam merge decât spre dreapta au dispărut de zeci de ani şi nu degeaba. Să descoperi o astfel de grosolănie într-un joc modern, care mai şi salvează automat şi, deci, te forţează să reiei totul, dacă vrei să investighezi mai bine o încăpere… aveam impresia că asist la o glumă.

O glumă numită introducere, care, din păcate, durează un pic prea mult pentru binele jocului. O introducere care nu muşcă, însă, chiar atât de tare, pentru că umorului copilăros şi carismatic, dar şi vocile şi animaţiile geniale, reuşesc să balanseze experienţa, după care chiar explodează. Muzica îşi aduce şi ea aportul şi am înţeles că apasă bine de tot butoanele nostalgiei. După această porţiune, grafica trece la un cu totul alt Nivel (poate 2?). Titlu-şi vine-n fire şi ne lasă să explorăm în voie, să ne alegem ordinea în care dorim să încercăm quest-urile şi chiar şi felul în care să le rezolvăm. De obicei putem alege între şmechereşte, cavalericeşte şi omeneşte. Personajele nu mi-au căzut cu tronc de la început, dar jocul m-a cucerit încet-încet şi chiar a dat cu mine de pământ în două situaţii în care am crezut că omeneşte e calea de urmat. Consecinţele au contrastat cu atmosfera copilăroasă şi au devenit cu atât mai dure. Cum jocul salvează automat, nu poţi încerca din nou pentru un rezultat mai bun, ceea ce te pune pe gânduri şi te forţează să înghiţi amarul. Bun!

Puzzle-urile nu sunt grele, dar chiar şi aşa jocul tot reuşeşte să te surprindă cu lungimea lui. Pentru că m-am blocat în două rânduri şi m-am încăpăţânat să nu trişez, cred că mi-a luat mai bine de 8 ore să-l termin. Preţul îmi pare unul bun în aceste condiţii. Putem cumpăra toate cele cinci episoade (patru din ele urmează să apară) la 40 de Euro, ceea ce ne va aduce mai bine de 40 de ore de aventură. O aventură care simt că va deveni din ce în ce mai interesantă, mai cultă, mai serioasă. Adică exact ce trebuie. La sfârşitul primului capitol am închis cartea impresionat. Mi-au plăcut toate personajele, libertatea de miscare, puzzle-urile, chiar şi podurile. Mai ales podurile!