Există suficient conţinut deştept în Magnetic: Cage Closed, unele puzzle-uri făcând apel atât la capacitatea de a gândi tridimensional, cât şi la reacţiile rapide necesare în timpul platforming-ului augmentat de puterea magnetică. Totuşi, motorul fizic dă ocazional rateuri, ceea ce face din manevrarea unor obiecte mari o luptă titanică în care te stăpâneşti să nu faci zob tastatura. Noroc cu satisfacţia imensă resimţită după 30-45 de minute petrecute rezolvând situaţiile întâlnite spre finalul campaniei, cu mişcări chirurgicale de mouse şi picături de sudoare pe frunte.

Okay, deci am lămurit faptul că traversarea unor niveluri complicate folosind arma-prototip reprezintă atracţia principală din Magnetic – povestea pică repejor în plan secund din cauza personajelor insuficient dezvoltate şi voice acting-ului aproape hilar. Apoi sunt momentele filosofice sterile, când jocul te obligă să iei decizii morale sau abstracte, însă fără a utiliza la maximum profilul psihologic rezultat. Ar fi fost de-a dreptul demenţial dacă cei de la Guru Games reuşeau să mulgă acţiunile playerilor pentru a genera mai departe capcane menite să apeleze la nesiguranţele fiecăruia.

Cu toate acestea, Magnetic: Cage Closed este un joc pe gustul meu. Probabil fiindcă nu am căutat niciodată perfecţiunea, mulţumindu-mă în schimb cu aura generată de jocurile indie ce demonstrează la tot pasul interesul şi efortul producătorilor. Da, poate că grafică lasă de dorit şi era nevoie de o şlefuire mai atentă, însă nu ai cum să nu admiri drumul suedezilor de la Guru, care şi-au transformat proiectul într-un titlu cu suficient succes prin muncă şi voinţă – un exemplu de urmat pentru toţi amatorii.