Pe altă hartă vei concura împingând o minge uriașă de golf de-a lungul unui drum, până ce reușești să o bagi în gaura câștigătoare (un fel de Payload din Team Fortress 2, în care echipa zombiilor trebuie să stea pe lângă mingea de golf pentru ca aceasta să se rostogolească). Aici vei avea șansa să-ți spawnezi zombii consumabili care îi primești din pack-urile cumpărate din Sticker Shop, precum și plantele consumabile (pe care le poți folosi și în Garden Ops). Acesta e modul de joc în care se vede cel mai bine cât de important e ca fiecare om să-și cunoască clasa cu care joacă. Modul multiplayer a fost dezvoltat și echilibrat în jurul acestui mod de joc, astfel încât fără o echipă de jucători care știu cât de cât ce au de făcut, nu prea ai sorți de izbândă. Un meci de grădini și cimitire poate dura până la 30 de minute (se întâmplă rar totuși), dar dacă ai noroc să dai de niște coechipieri cât de cât capabili distracția e garantată.

Pe lângă aceste două moduri de joc, mai avem Vanquish Confirmed, care e același Team Vanquished, cu mențiunea că aici de fiecare dată când un jucător este doborât lasă în urmă o sferă luminoasă, iar echipa inamică trebuie să fugă și să o colecteze pentru ca punctul să se pună pe tabelă, în timp ce coechipierii jucătorului doborât trebuie să alerge și să colecteze sfera dacă vor să dea deny. După aceea, mai avem Suburbination, care e un fel de Conquest/Domination și în care plantele și zombii se luptă să controleze 3 puncte pe hartă. Cu cât controlezi mai multe puncte, cu atât mai rapid se va umple bara de scor, iar echipa care ajunge prima la 100 câștigă. Dintre toate aceste moduri mai puțin jucate, cel mai interesant mi s-a părut Gnome Bomb, unde echipele se luptă să controleze o bombă sub formă de gnom, care trebuie plantată pe terenul echipei adverse. Odată plantat gnomul, echipa adversă are 30 de secunde să îl dezamorseze. În caz de succes, acesta va fi respawnat undeva pe hartă. Păcat că rareori găsești oameni cu care să-l joci.

Ce m-a impresionat cu adevărat la Garden Warfare e faptul că, în ciuda look-ului său drăgălaș, acesta necesită o doză importantă de skill în ceea ce privește shooting-ul. Spre surprinderea mea, acesta mi s-a părut mult mai consistent și mai satisfăcător decât în ultimele jocuri din seria Call of Duty sau Battlefield. Știu, poate suna puțin ciudat, dar chestia asta se întâmplă deoarece în Garden Warfare proiectilele au un anumit drop și o anumită viteză. Astfel, de multe ori trebuie să țintești în fața adversarului, să-i anticipezi mișcările, iar asta face dintr-o dată ca provocarea oferită de acest joc să crească. Unde mai pui și faptul că, la fel de diferit de shooter-ele moderne, în Garden Warfare nu mori din două hituri cu pistolul cu apă și totul capătă dimensiuni la care clar nu te aștepți de la un așa joc.