Sunt genul de tip care a înţeles regulile din rugby, baseball şi fotbal american fără să le citească undeva. La fel de uşor am prins şi elementele de bază din mecanica auto, urmărind diverse personaje trebăluind prin adâncurile motoarelor. Recent, am oficializat o relaţie de lungă durată printr-un mariaj, deci sunt bărbat cu burtă, privitor de meciuri, colecţionar de machete Hot Wheels, aşezat la casa lui – dar să fiu al dracului dacă pricep toate particularităţile relaţiilor umane. Anumite situaţii sociale mă aruncă în defensivă, de unde mi-e tare greu să mai scot mingea la înaintare. Nu mă înţelegeţi (totalmente) greşit, mă descurc de minune în parteneriatul cu soţia mea, însă există clipe când dau cu băţul în baltă iremediabil şi habar nu am cum să rezolv ecuaţiile la care mă înham nesilit.

Presupun că Meister Kimo nu cunoastea aceste detalii când mi-a pus pe tavă The Sims 4, un nou simulator de oameni (aşa îmi place să îl cataloghez) copt în vatra Electronic Arts. Ei, se spune că din ţărână a fost făcut omul şi tot ţărână a ajuns, fiindcă experienţa de joc petrecută alături de simşii anului 2014 s-a aflat pe altă insulă decât cea a fericirii. La nivel de gameplay, The Sims 4 urmează mot-a-mot modelele anterioare, adăugând câteva ingrediente necesare fluidizării şi dinamizării acţiunilor păpuşilor de carne virtuală afişate pe monitor – altfel spus, un AI complex, multitasking (acum poţi face pizza în timp ce te uiţi la televizor) şi moodlets ce influenţează direct capacitatea acţiunilor – în traducere liberă, vei picta un Pollock la nervi.

De aici mai departe se nasc două tipuri de situaţii: fie extrem de amuzante, fie chinuitor de obositoare. Cum mecanicile sunt non-lineare prin definiţie, introducerea unui sims proaspăt în lumea jocului vine la pachet cu toate responsabilităţile unui zeu plin de bunăvoinţa. Eu am optat din start pentru o familie modelată după cea în care îmi desfăşor existenţa zilnică – deşi am avut grijă să generez un prunc pe parcurs –, folosindu-mă de editorul intuitiv. Maleabilitatea sistemului de personalizare se extinde şi asupra trăsăturilor de caracter, asupra cărora am stăruit îndelung. A urmat alegerea unui lot pentru proaspăta căsuţă, cuibuşor de nebunii, şi…

…cam atât. Da, este un deliciu să observi toţi omuleţii din arealul locuinţei formând relaţii sociale, admirându-şi reciproc casele şi nevestele, făcând spectacol la petrecerii deocheate şi muncind pentru câte un raft nou de cărţi sau o perdea mai colorată, dar gradul de implicare în existenţa fiecărui Sims scade când observi lipsa anumitor features de bază, de altfel prezente în titlurile mai vechi ale seriei.