Dacă vă apucați de joc, nu uitați că dacă rămâneți împotmoliți puteți folosi oricând troliul (față sau spate) pentru a vă salva. Copaci sau puncte de ancorare să aveți în preajmă, că de restul se ocupă mașina. Și cablurile. Nu uitați și că puteți sări în orice vehicul de pe hartă și că puteți încerca să le remorcați sau să le puneți pe picioare pe celelalte. Nu uitați să schimbați la garaj roțile cu cele pentru teren greu, adăugați lanțuri, dacă există ca și opțiune, nu uitați să blocați diferențialul și să activați toate punțile motoare, când e necesar. Le puteți lăsa așa mereu, dar mașinile vor merge mai încet și vor consuma muult mai mult. Și că tot veni vorba, nu uitați să aruncați un ochi din când în când și la nivelul carburantului.

 
În modul hardcore ești obligat să schimbi și vitezele, ceea ce la început m-a enervat, dar după ce m-am obișnuit, manual, a fost singurul mod în care mai puteam conduce. Ca să fie totul și mai complicat, în acest mod ai și treaptă (low) care acționează reductorul (se întâmplă automat în mod casual, pe automat), un mecanism care mărește cuplul motor la turații mici. Toate mașinile din joc au această opțiune, de fapt, toate au aceleași curse ale schimbătorului de viteze, ceea ce nu e tocmai corect, dar în această situație este mai puțin important. Inițial nu am crezut că mașinile mai vechi erau chiar atât de avansate din punct de vedere tehnic, după ce am studiat însă un pic problema… multe din camioanele Roman construite pe la 1960 erau chiar mai avansate…

Puțină mecanică. Genială prezentare a diferențialului. Circa 1930.

Tot în hardcore am început să apreciez cu adevărat și simularea. Mașinile alunecă spectaculos cu cât ai viteze mai mari, dar și în funcție de starea diferențialului, numărul punților motoare și reductor. Motorul fizic al jocului calculează tracțiunea pe fiecare roată și ține cont și de greutate. Dacă nu transporți nimic, de multe ori spatele va fi prea ușor. Invers însă… când am încărcat (în realitate) prima oară Skoda din dotare și am plecat la drum, am crezut că mi se pare, mașina se comporta mult mai bine. Motoarele diesel (suficient de puternice) se comportă ca un catâr (nu știu sincer dacă aceasta este cea mai bună comparație), cu cât le pui să tragă mai mult, cu atât parcă se încăpățânează și merg mai bine. Așa se întâmplă și în joc. În momentul în care cari bușteni sau instalezi o cisternă, camioanele se așează mult mai bine pe drum, sunt mai stabile, roțile mușcă din pământul tare de sub noroi. Asta până ajungi într-o zonă în care nămolul este mai înalt decât raza roților, unde o să începi să te rogi. Pe de altă parte, nămolul este un pic prea plastilinos, nu este aruncat de mașini și nu se transferă, își modifică însă forma și maleabilitatea – este suficient de aproape de realitate cât să nu deranjeze. Spintires este oricum la ani lumină de tot ce am văzut până acum în alte jocuri off-road.

 
Viteze mari e un fel de a spune, 60 la oră pe noroi este enorm de mult și ai impresia că vehiculul o să scape de sub control, dar și că dacă o să lovești o piatră ascunsă în nămol o să strici grav ceva. Avariile sunt, din păcate, liniare, autovehiculele au bară de viață, cum ar veni, și rar o să se întâmple să deteriorezi brusc un camion. De obicei ai mai mult control decât în realitate. Control pe care am încercat să-l măresc folosind un gamepad, care în mod normal ți-ar permite să accelerezi, să frânezi și să iei curbele cu o finețe mult mai mare decât o tastatură. Implementarea controlerului nu este însă perfectă, iar Spintires este printre puținele jocuri cu mașini care se manipulează mai ușor din tastatură. Cu atât mai mult în hardcore, unde trebuie să schimbi vitezele. E mai puțin dificil să reproduci mișcările necesare cu un maus decât cu manetuța din partea dreaptă a gamepad-ului. Deși jocul ar fi mult mai spectaculos pe un ecran mare, faptul că nu am putut controla camera la fel de bine, dar și faptul că nu toate butoanele sunt asignate, deși gamepad-ul are suficiente, m-a împins la a sta în fața monitorului cu un control hibrid și puțin peste mână. Gamepad, plus tastatură, plus maus.

Trecerile peste podețe sunt pe cât de spectaculoase pe atât de înfricoșătoare. Lemnul scârțâie și pârâie sub roți. Multe sunt chiar un pic mai mici decât ecartamentul camioanelor mari.

 
De subliniat și că în Spintires nu te obligă nimeni să faci totul repede, nu e o cursă nebună către linia de finiș. Ai timp să schimbi viteze și să rotești cât vrei sau cât ai nevoie de volan – cursa este foarte lungă ceea ce permite un control destul de fin chiar și cu tastatura. Ai timp să muți camera în unghiul necesar, ai timp de calcule și așa mai departe. E un cu totul altfel de joc cu mașini.