Este important să vorbim despre trasee: ei bine, ele sunt bazate pe tematicile prezente în cel mai recent joc Mario de atunci, Super Mario World. Avem parte de peisaje colorate ale câmpiilor din Donut Plains, castelul lui Bowser, conace bântuite de fantome, plaje luxuriante ale țestoaselor Koopa și deșerturi nisipoase populate de moluște săltărețe. Decorurile și elementele de design sunt unice între ele și oferă o altă perspectică asupra universului din care fac parte personajele: atunci când nu au loc răpiri și lovituri politice la adresa felului cum sunt conduse regatele din Mushroom Kingdom, personajele se adună fericite pentru a-și etala calitățile de conducători auto.

Grafica din Super Mario Kart, deși pare copilărească și nu se ridică la nivelul de realism brutal din Road Rash pentru Sega MegaDrive (Genesis), este suficient de detaliată pentru a pune specificațiile tehnice ale SNES în dificultate. Din același motiv, în locul unei experiențe pe tot ecranul cu personaje pixelate de dimensiuni mari, s-a optat pentru un afișaj de tip splitscreen care indică simultan acțiunea și harta (sau imaginea din oglinda retrovizoare). Devine evident faptul că programatorii de la Nintendo s-au înscris la un proiect ambițios și fără precedent în istoria sistemelor lor, iar succesul noii francize este cel mai important indicator al măiestriei companiei nipone.

Sunetul este și el excelent, realizat în spiritul seriei și bogat în mostre și efecte provenite direct din Super Mario Bros. În același timp, inginerii audio și compozitorii au avut grijă să producă un material proaspăt și antrenant, care alimentează atmosfera de competiție amicală și evocă tematica fiecărui circuit. Spre exemplu, melodia din timpul circuitelor fantomă se aseamănă că ceea ce putem asculta în Super Mario World în timpul nivelurilor din conace bântuite, dar nu se poate vorbi despre plagiat. Mai degrabă se poate lăuda ingeniozitatea muzicienilor de la Nintendo, care au realizat ceva complementar.

Nu în ultimul rând, trebuie menționat elementul cel mai important dintr-un joc de curse: controlul vehiculului. Pentru că grafica, sunetul și micile detalii care acaparează atenția jucătorului nu pot salva o experiență marcată de derapaje inexplicabile și de dificultăți în manevrarea vehiculului. Din fericire, Super Mario Kart se bucură de toate virtuțile unui control fluid, care îl pedepsește pe cel care nu știe să ridice piciorul (sau degetul) de pe accelerație prin ieșiri de pe traseu în timpul curbelor și îl penalizează pe cel exagerat de lent și precaut printr-o inteligență artificială competitivă. Pentru a deveni campion la curse în Mushroom Kingdom, trebuie să înveți să manevrezi corespunzător kartul. Și, din fericire, procesul de îmbunătățire a abilităților este natural și plăcut.

În ultimele două săptămâni, Super Mario Kart a fost soluția mea de relaxare pentru 10 minute de pauză. Este acel gen de joc pe care îl poți porni oricând pentru a te bucura de puțină acțiune, dar care oferă satisfacții și beneficii suplimentare de fiecare dată când te întorci. Dinamica impusă de sistemul de obiecte speciale face orice cursă să devină imprevizibilă și poate răsturna oricând clasările din timpul curselor. Spre deosebire de alte jocuri de profil, există modalități de a fi dat la o parte din frunte chiar și atunci când te afli la o distanță considerabilă de adversari. Situația nu este niciodată plăcută atunci când tu ești ținta, dar totul face parte din farmecul jocului. Dacă în Road Rash sau F-Zero este mai simplu să-ți consolidezi poziția de lider printr-un condus moderat, în Super Mario Kart se pot produce oricând surprize.

Iar faptul că jocul nu te încarcă cu blocuri inutile de text și nu îți impune o poveste absurdă despre scopul și natura curselor este, de asemenea, un mare plus. La fel cum jocul Punch-Out! (lansat de către Nintendo pentru NES în 1987) nu oferă nicio explicație pentru faptul că Mario este arbitrul meciurilor, nici Super Mario Kart nu încearcă să găsească un motiv pentru cursele amicale de karturi dintre personajele din Mushroom Kingdom. Cum de Mario și Luigi sunt atât de generoși încât își lasă dușmanul de moarte să concureze în cursele lor? De ce nu se întâmplă nimic atunci când Prințesa Toadstool și Bowser se află unul lângă celălalt? Ei bine, jocul îți oferă multe alte motive de gândire și îngrijorare: viteza ta, poziționarea în cursă, punctele cumulate în clasament și strategia de a câștiga turneul. Pentru toate celelalte există continuări ale seriei Super Mario Bros (și cărți de credit care să le cumpere).

9.5

+ O prelungire interesantă a universului Mario și o intersecție reușită a celor mai îndrăgite personaje Nintendo (de dinainte de Pokemon).

+ Mecanici și elemente competitive inovatoare care schimbă dinamica jocurilor de curse monotone și predictibile de la începutul anilor 1990.

+ Grafică atât de detaliată încât SNES-ul original nu a putut rula cursiv în modul full-screen și s-a recurs la împărțirea ecranului.

+ Muzică excelentă, adecvată atmosferei fiecărui traseu.

+ Cel mai bun mod de a petrece o pauză de 10 minute alături de un joc din colecția SNES Classic Mini.

– Devine plictisitor relativ repede și își atinge apogeul de competitivitate doar în modul multiplayer.

Testat pe: SNES Classic Mini

Disponibil pe: SNES, Nintendo Wii, Nintendo WiiU

Producător: Nintendo

Distribuitor: Nintendo

Data Lansării: August 1992 (SNES), Septembrie 2017 (SNES Classic Mini)