Echipa din spatele celei mai importante publicaţii cu şi despre jocuri video din România a făcut saltul la NIVELUL2. Cu site, revistă și tot ce trebuie. Nu mai suntem Revista LEVEL, dar vă vom delecta în continuare cu conţinut de cea mai bună calitate, online, dar mai ales pe hârtie foarte lucioasă. Bine aţi venit la “NIVELUL următor”!

Mircea “KiMO” Dumitriu

Founder, Editor-in-Chief
Screen Shot 2014-03-31 at 16.51.56
KiMO_mugshot

Legenda spune că la vârsta de trei ani a primit prima praştie, iar la şase vâna fluturi de noapte cu un Kalaşnikov. Se prea poate să fi fost un Dragunov, dar, la fel de probabil, soldatul care i-a împrumutat arma n-a apucat să spună povestea mai departe. După unii, construirea Canalului Dunăre – Marea Neagră ajunsese să-i ocupe mai tot timpul, iar tânărul şi promiţătorul justiţiar ar fi fost privat de uneltele sale preferate, până pe la începutul anilor 2000, când major şi calculator.

Coincidenţă sau nu, tot în acea perioadă, un tânăr braşovean descoperea binefacerile Flak Cannon-ului pe spinările altora, iar sălile de jocuri au început să se golească într-un ritm alarmant. Cu atât de multă pasiune i-ar fi alergat, încât au uitat pe ce trebuie să apese ca să se ferească, ceea ce i-a determinat să se întoarcă la şcoală şi siguranţa oferită de bancă. Mare păcat, căci să rămâi singurul jucător de Unreal Tournament din oraş nu-i deloc uşor, iar Quake-ul… Nu, prea colorat!

Noroc că redactorii revistei LEVEL – a cărei existenţă nici măcar n-o bănuia – au îndrăznit să-l invite la câteva discuţii în particuLAN, iar după a doua rundă, l-au angajat imediat. De frică. Uitaţi-vă la el!

 

Ovidiu “Aidan” Manciu

Second Editor-in-Chief, Community Manager
Screen Shot 2014-03-31 at 16.52.31
aidan_mugshot

Motivat de băuturile energizante, benzile desenate violente şi jocurile cu buget redus. Este mereu în preajma dezastrelor naturale, iar anumite teorii susţin că poate prevesti cutremurele asemenea pisicilor (pe care le adoră). Fumează o brichetă pe zi şi este îndrăgostit încă din grădiniţă de cuvântul “ludic”. Printre altele, îl pasionează culorile, fotografia auto, universul Star Wars şi sporturile americane.
 
 
 
 

Marius Ghinea

Senior editor
Screen Shot 2014-03-31 at 16.52.09
Ghinea_mugshot
“Și ce să vă trec aici la meserie?”
“Păi, în diploma de bacalaureat apar cu specializarea “mecanic motoare combustie internă”, dar nu am profesat și nu m-aș descurca, oricum era prin ’89…” i-am răspuns femeii obosite și ușor enervate care îmi frunzărea cartea de muncă.

“Văd aici că ați fost suplinitor la limba română…”
“Da, dar a fost acum 20 de ani și numai vreme de cîteva luni. Nu prea mai sînt în legătură cu materia, programa, reforma curriculară… adică, nu…”. Eram ezitant și pe bună dreptate, afară era soare, cel dintîi în primăvara asta și eu aș fi vrut să-i spun femeii că meseria mea de bază, aia adevărată, are de-a face cu lumina, cu căldura, cu dezghețul, cu revenirea la viață și la bune sentimente, cu speranța și încrederea. Dar că nu sînt un guru motivațional, ci un vai de capul meu care vrea, deocamdată, să treacă de toate formalitățile necesare pentru a deveni șomer cu acte în regulă și 500 de lei pe lună vreme de un an, dreptul meu după…
“…17 ani de muncă la aceeași firmă?!” Femeia mă privea altcumva acum, subit, din oboseala iritată prin care mă vedea ca pe o oaie comună, se trezise un firicel de interes. Se vădea faptul că oaia avea coarne mov.
“De fapt, optișpe, dar numai șaptișpe cu carte de muncă… adică, înțelegeți…”.

“Văd că înainte ați fost instalator la o altă firmă, vreme de un an. V-ar conveni să vă trec instalator?”
“Știți, nu am fost tocmai instalator, dar, la vremea aia, pentru compozitor coloane sonore și editor multimedia nu era nimic în nomenclatorul oficial de meserii și m-au trecut instalator. Dar știu să schimb garnitura la robinet…” am adăugat zîmbind cu gura strîmbată ușor într-o parte. “Da’ nu vreau să fiu instalator!!!” am tresărit aproape violent – un feeling kafkian îmi tăiase brusc maioneza, mă și vedeam condamnat la o eternitate petrecută trudind la țevi, robinete, sifoane, chiuvete, toalete, căzi de baie, era ca și cum ceea ce ar fi scris femeia aceea în dosarul meu m-ar fi urmărit apoi o viață întreagă. În fața ochilor mei, ca între oglinzi paralele, începuse a se înșira o nesfîrșită suită de funcționari publici care îmi spuneau, fără inflexiuni omenești în voce, fără nici o umbră de înțelegere și compasiune: “domnu’ Ghinea, instalator scrim, instalator citim”. For ever and ever.

Femeia mi-a zîmbit, spre mirarea mea. Și tot spre mirarea mea, a adăugat aproape cu respect: “Ați fost 18 ani redactor?”. Părea să mă privească în altă lumină, cea caldă care trecea prin ferestre fără să mă coste nimic altceva decît zîmbetul pe care i l-am returnat. “Da, doamnă, am fost redactor optișpe ani”.
“Păi, atunci eu vă trec aici la dosar ca redactor”.

Așa am absolvit Facultatea de Jurnalism din cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, la fără frecvență.

 

Vladimir “cioLAN” Ciolan

Senior editor
Screen Shot 2014-03-31 at 16.52.21
cioLAN_mugshot
Sigur ați auzit de el la știri. Este nimeni altul decât Vladimir Ciolan, bestia cu chip de om din Vaslui care, orbită de băutură, a pătruns în casa unei pensionare de 87 de ani, s-a șters pe picioare pe preșul de la intrare, și-a cerut scuze pentru deranj, a forțat sertarul unde octogenara își păstra agoniseala de-o viață și l-a umplut cu medicamente cumpărate din micile sale economii, i-a reparat televizorul, a dereticat prin casă și a părăsit incinta în cea mai desăvârșită liniște, nu înainte de a hrăni cu sălbăticie sărmana bătrânică înlemnită de spaimă. Noaptea groazei, cum o vor ține minte vasluienii, a continuat. Pe fondul consumului excesiv de alcool, fiara cu chip de înger a tuns un gard viu sub privirile îngrozite ale locatarilor încuiați în apartamente, după care a intrat prin efracție în bucătăria unei cantine sociale, unde și-a petrecut o mare parte din noapte psalmodiind cu râvnă și gătind o delicioasă ciorbă de ștevie. Spre dimineață, a fost găsit de forțele de ordine dormind buștean lângă temelia proaspăt turnată a unui orfelinat. Autoritățile locale ni l-au trimis nouă pentru reeducare prin joacă. Acum și-a revenit puțin, răspunde la câteva comenzi în BASIC și suntem încrezători că este pregătit pentru un level-up. Atenție mare, însă, nu pomeniți de Thief în prezența lui. Își dă ochii peste cap, face spume la gură, începe să scuipe pe becuri și să vorbească în Cobol.

 

Nicolae “ncv” Marin

Senior editor
Screen Shot 2014-03-31 at 16.52.42
ncv_mugshot
– Atât?
– Spune şi tu ceva amuzant…
– Intră unu’ într-un bar, îi împuşcă pe toţi după care spune: “Păi ce p#&a mea!”
– …despre tine…
– A…
 
 
 
 
 
 

 

Radu Sorop

Editor
Screen Shot 2014-03-31 at 16.52.54
Radu_mugshot
Radu a crescut cu Dacii şi Romanii, suplimentul de bandă desenată al The Sunday Times şi ligi de fotbal imaginare până l-au descoperit jocurile pe calculator. S-a îndrăgostit de adventure-uri într-o după-amiază de iulie. A scris caiete întregi de misiuni pentru Commandos sau GTA, pe care le-a pierdut intenţionat mai târziu, când credea că a crescut. Îşi făcea sandvişuri imense cu zacuscă şi brânză doar ca să intre mai bine în atmosfera câmpenească din King’s Bounty. În viaţa reală, îi place să creadă c-ar fi ajuns un zitolog renumit dacă nu-l faulta o gută regească şi îşi încearcă mâna la scris. Până acum doar băieţii de la NIVELUL2 nu l-au refuzat.