Prin 2007 țin minte că am fost la un CERF (da, știu că ați uitat de existența lui) la care avea și revista LEVEL un stand. Cu concursuri, cu jocuri, cu tot ce trebuie să fie treaba faină și oamenii fericiți. Printre filmulețele de prezentare de la diverse jocuri ce urmau să apară, era inclusiv un trailer la primul Witcher, despre care nu știam mare lucru. Știam că e făcut de niște polonezi, că e inspirat după niște cărți, în fine, ce țin minte e că cel mai mult m-a atras muzica. Și săbiile :).

S-a lansat mai spre sfârșitul acelui an cu o groază de probleme tehnice, dar cei de la CD Projekt RED au continuat să pună patch-uri peste patch-uri și să rezolve cam toate problemele majore. Un an mai târziu, a fost urmat de Enhanced Edition, o ediție care includea toate patch-urile și puținele dlc-uri gratuite de care a beneficiat. Nu a fost jocul cu cea mai prietenoasă interfață, dar povestea și universul construit, complexitatea personajelor și ambiguitatea morală cu care te punea în față a atras o gramadă de fani catre serie.

În 2011, Witcher 2 ne lăsa pe toți cu gura căscată și cu calculatoarele îngenuncheate. Un engine grafic nou, dezvoltat in-house, un sistem de control nou și o detaliere și mai mare a universului a convins pe toată lumea că într-adevăr seria este un punct de reper și că RPG-ul single-player și story-driven încă nu a murit. Din nou, o groază de probleme tehnice rezolvate cu alt Enhanced Edition.

În 2015, a apărut adevărata capodoperă care a pus CD Projekt RED odată pentru totdeauna pe harta celor mai iubiți developeri de jocuri: The Witcher 3: Wild Hunt, care impreună cu expansion-urile (știu ca ei le-au zis DLC-uri, dar sunt mai de modă veche) Hearts of Stone și Blood and Wine au adus la final saga lui Geralt. Jocul arată clar cât de mult au evoluat developerii de la primul joc și câtă pasiune au pus în a face jocul cât mai apropiat de perfecțiune posibil. Witcher 3 e unul dintre cele mai mari jocuri pe care le-am jucat și unul dintre cele mai dragi mie, iar tristețea pe care am simțit-o când l-am terminat, știind că indiferent dacă il reiau, nu voi mai avea din nou surpriza de a descoperi fiecare personaj și fiecare quest a reușit să fie estompată strict de sfârșitul jocului cu adevărat epic și potrivit – am fost de acord că Geralt merita să se odihnească, după toate aventurile prin care a trecut.

Iar acum, la 10 ani de cand îl cunoaștem, CD Projekt RED ne mai arată o scurtă secvență din viața lui Geralt și ne îndeamnă să-i urăm „La mulți ani” marelui Witcher.