De obicei nu privesc cu ochi buni perifericele de gaming apărute ca ciupercile după ploaie prin rebranding. Îmi este greu să înţeleg de ce un jucător important din industrie, cum este Hewlett-Packard, ar avea nevoie de SteelSeries pentru a-şi pune la punct gama de accesorii Omen – dar dacă designul neinspirat al vechiului X9000 este luat drept punct de referinţă, atunci încep să mijesc ochii la meritele propriului logo pe cocoaşa unui Rival 300. Oricum, să găseşti informaţii clare despre noul mouse Omen este aproape imposibil, HP mulţumindu-se doar să anunţe cu mândrie că şobolanul a fost “dezvoltat” împreună cu “danezii de oţel”.

Noroc că sunt eu aici, în mijlocul uraganului. În realitate, dacă vreau să fiu sincer până la capăt, jucăria creată ca însoţitor al sistemului de gaming proprietar diferă numai la nivel estetic – şi acolo extraordinar de puţin. Ştiu acest lucru fiindcă nu m-am putut abţine, aşa că i-am scos măruntaiele afară…

Detalii viscerale

Omen este identic cu Rival 300 din toate punctele de vedere. Singura diferenţă constă în logoul iluminat tatuat în carcasă – PCB-ul, senzorul, suita software şi contactele butoanelor au rămas neschimbate. Prin definiţie, viscerele electronice realizate de SteelSeries sunt o dovadă palpabilă a calităţii, arhitectura şi eleganţa ansamblului de componente şi circuite fiind un deliciu pentru orice entuziast al perifericelor de gaming. Dimensiunile considerabile – 7cm lăţime maximă şi 13cm lungime – îmbracă într-o formă proiectată exclusiv prizei palm (v-aş minţi dacă aş include claw aici) un senzor Pixart PMW 3310, cu o rezoluţie maximă de 6500DPI.

Despre minunea optică licenţiată din ograda Avago am vorbit pe larg în articolul dedicat mouse-ului Mionix Castor, doar că în acest caz firmware-ul nu exagerează atât de mult valorile standard. În fond, majoritatea utilizatorilor preferă undeva între 800 şi 3200 DPI, profilurile individuale putând fi configurate din softul SteelSeries Engine 3, amintit la rândul lui în prezentarea ambiţiosului Rival 700. Îmi plac în mod special switch-urile butoanelor principale, senzaţia tactilă de precizie fiind accentuată de cursa fermă.

HP a făcut o alegere inteligentă alegând tehnologia daneză, puţine alte soluţii depăşind standardele SteelSeries. Prin urmare, o privire atentă aruncată peste mecanismul rotiţei scroll dezvăluie o construcţie solidă, ce încorporează materiale metalice şi plastice. Rezultatul se transmite haptic, pasul acesteia stabilind un ritm de rotaţie propice momentelor în care navighezi printr-o listă de arme sau obiecte din inventar şi nu vrei să faci alegerea greşită.

Să fie big chiar atât de better?

În testele Enotus şi MRC, Omen a punctat binişor la capitolele polling rate şi acceleraţie maximă, aşa cum mă aşteptam. Indiferent de suprafaţa folosită, senzorul optic şi-a dovedit ascuţimea 1:1, însă probele sintetice nu le pot înlocui pe cele practice – cu toate că mi-am verificat propria metodologie în Direct Input Mouse Rate şi Mouse Plot (Peak: 0.96ms @ 1041Hz). Să luăm cazul Quake 3, unde dimensiunile impunătoare au pus beţe în roate reacţiilor rapide ce ar fi putut profita de cei 200IPS viteză maximă.

Pur şi simplu am găsit deranjantă forma, ceea ce mă forţa să ridic prea des mouse-ul de pe masă. Ok, trebuie menţionat faptul că la un LOD de 2-3cm cursorul nu devia exagerat, iar zonele cauciucate de pe margini asigurau aderenţa degetelor (la 130g era suficient şi plasticul mat). Am oscilat între 800 şi 1200DPI, disperat să îmi găsesc echilibrul, dar Omen nu prea beneficiază de ergonomia necesară unui FPS frenetic când mâinile tale fac lucrurile mici să pară mari. Poate că în CS:GO, cu tehnologia GameSense activă, e altă mâncare de peşte. Cine ştie?

Totuşi, RA3 şi Titan Quest au mers ca unse, profitând de numeroasele opţiuni de personalizare ale celor două butoane laterale masive şi de comenzile macro, utile când vrei să pui la punct o serie de ordine sau o combinaţie de abilităţi. În plus, podul palmei stă sprijinit confortabil în sesiunile lungi de gaming, deoarece mişcările relativ lente predomină. Aş recomanda Omen până şi pasionaţilor de MMO-uri.

Rivalul Rival

Omen este un Rival 300, aşa cum Rival 300 este un Omen. HP a păstrat până şi banda de cauciuc din spate, ce poate fi tipărită la o imprimantă 3D cu un nume personalizat. Exteriorul diferă numai vizual, interiorul bine închegat este acelaşi, împart un singur soft şi preţul rămâne pe aceeaşi orbită. Atunci, de ce să alegi brandul Hewlett-Packard şi nu originalul SteelSeries?

Chestie de gust, presupun. Orgoliu cu trei perechi. Freza emo şi dragostea pentru chestiile negre. Magia voodoo. Habar nu am. Motivul mă depăşeşte. Tot ce ştiu este că Rival 300 rămâne o alegere inspirată indiferent de haina îmbrăcată.

ARTICOL PUBLICAT ÎN NUMĂRUL 7 AL REVISTEI DE GAMING NIVELUL2