SteelSeries Rival 500: For the few that can
Puteam alege acelaşi subtitlu în limba română, dar atunci prezentarea lui Rival 500 ar fi fost intitulată “Pentru cei puţini care pot” sau, în orice caz, câteva cuvinte aranjate în linii asemănătoare. Însă am simţit că “For the few that can” sună cu totul altfel alături de propoziţia imperativă “Rise to the challenge”, frumos tipărită pe cartonul ambalajului în care SteelSeries îşi comercializează noul mouse.
Iar cele două expresii se completează reciproc atât de bine, încât am ales să o păstrez pe prima exact aşa cum mi-am imaginat-o – mai ales că, atunci când vorbeşti despre Rival 500, imaginaţia joacă un rol foarte important.
Cerere şi cerinţă
Mă întreb deseori dacă echiparea unui mouse cu 10 butoane suplimentare este o cerinţă reală, exprimată de gamerii hardcore în lungile lor sesiuni de joacă, ori o iluzie ce ne fură minţile prin inocularea unor false nevoi şi puţin eye candy RGB. Evident, de-a lungul timpului am demonstrat că este foarte important contextul: ce joci, unde şi cum.
În cazul mouse-urilor sunt importante inclusiv elemente de natură biologică – lungimea degetelor, mărimea palmei, sensibilitatea pielii la anumite materiale sau tipul de priză. Aşadar, răspunul nu este unul simplu, căci ergonomia rămâne o disciplină profundă, cu foarte multe ramificaţii. De obicei vrem să butonăm cât mai confortabil, relaţia plăcută cu perifericele de pe birou ajutând mult la feeling-ul de imersiune în lumea jocului, dar în ultima perioadă gaming-ul competitiv a început să ridice noi pretenţii.
Dacă Savu, Castor, Rival 300, DM1 Pro, Func MS-2 şi G402 Hyperion sunt vârfurile clasei all-rounder ce mi-au picat în mână de-a lungul timpului – doar cei doi cenţi ai mei –, la polul opus se află Kone XTD, G602, Rival 700, Thunder M7, Decus şi acum Rival 500 – adică acei monştri cu nenumărate butoane, softuri complexe, forme atent studiate, performanţe de invidiat şi roluri in-game clare.
Clubul mouse-urilor MMO/MOBA se distinge imediat şi lasă impresii adânci în rândul utilizatorilor, un “cult” obscur pentru care cuvântul macro nu miroase a peşte. Am stabilit deci că există cerere, chiar dacă ea nu vine direct din circuitul competitiv, ci din dorinţa noastră de a imita performanţele atleţilor eSports. Ei bine, acoperă SteelSeries Rival 500 şi cerinţele?
Un ghem…
Când am văzut prima prezentare a lui Rival 500 mi-am spus că aşa ceva nu se poate! Pe bune, cineva s-ar duce la luptă cu ghemul ăla de butoane? Există vreun pro gamer care ar alege să utilizeze 15 butoane programabile într-o arenă? Apoi am urmărit câteva înregistrări din Guild Wars 2 trase de DjTechlive şi mi-am răspuns singur.
În fond, eu făceam aceeaşi chestie în World of Warcraft cu vechiul meu Kone (donat între timp cuiva care scoate untul din el în CS:GO). Jucam Hunter şi îmi programam majoritatea macro-urilor direct în mouse. Fiindcă plănuiesc să mă întorc pe meleagurile unui MMORPG drag cât de curând, pot spune că Rival 500 a ajuns în test exact când aveam mai mare nevoie de el. Imediat cum l-am scos din cutia mică, robustă şi plăcută estetic, m-a izbit senzaţia că ţin în mână un produs desenat de cineva care şi-a pierdut multă vreme în MOBA-uri şi MMO-uri – i-am făcut şi un video de unboxing, apropo.
Două detalii trebuiesc subliniate din start: textura suprafeţelor cauciucate şi curba ce sprijină degetul mic. Habar nu am cine a venit cu ideea implementării acestui material de calitate superb texturat în structura perfect conturată, dar rezultatul este incredibil de confortabil şi plăcut la atingere – exact aşa cum se întâmplă şi cu Rival 700. Deşi mouse-ul cântăreşte aproximativ 130g, mi-a fost uşor să îl ridic de pe masă în claw grip fără să aplic multă presiune, cu numai două degete.
De aici reiese şi singura lui bubă: butoanele laterale fac aproape imposibil stilul palm grip, căci se apasă accidental şi duc la comenzi greşite. Numai că designerii au încercat să găsească o soluţie, despre care vom discuta imediat.
…de butoane
Rival 500 numără 15 butoane configurabile folosind softul SteelSeries Engine – cu 13 peste necesarul jucătorilor de duminică. Şase sunt aşezate în jurul degetului opozabil, două însoţesc butonul click dreapta, unul pe cel de click stânga, trei se apasă prin mişcare rotiţei de scroll în diferite direcţii, iar ultimul stabileşte profilul DPI (dacă este lăsat în pace). Pe deasupra, cred că SteelSeries a utilizat vreo trei materiale diferite în construcţie, carcasa şi butoanele principale fiind cauciucate şi având o rigiditate crescută, ceea ce se traduce direct în precizie.
În acelaşi timp, restul capselor sunt realizate dintr-un plastic dur, aspru. Arătătorul şi degetul mijlociu sunt forţate să apese ferm, însă în claw/fingertip grip percepţia haptică este una plăcută, ascuţită, de control total. Cred că asta se şi urmărea, jocurile MOBA, cu hitbox-uri minuscule, profitând enorm de pe urma acurateţii. În opinia mea, Rival 500 nu prea se poziţionează între frăţiorii 300 şi 700, stabilind o clasă proprie, independentă.
Vedeţi voi, 300 este deja un veteran pe hărţile de Counter-Strike, urmat îndeaproape de pretenţiosul vârf de gamă cu alertă tactilă şi ecran OLED. Totuşi, noua jucărie daneză împerechează ergonomia, performanţa, feedback-ul prin vibraţii, tehnologia Gamesense şi super-funcţionalitatea altfel, de parcă vrea să îţi demonstreze că poţi domina în trei sesiuni consecutive de WildStar, Dota 2 şi CS:GO. V-am zis cât de cool e în Titan Quest AE? Vă povestesc imediat. Până atunci trebuie să mă leg de unicul defect: butoanele 06, 07 şi 08, amplasate sub opozabil. Din cauza locului unde se află, devine imposibil să îţi sprijini toată palma pe mouse şi să îl ridici brusc ori să îţi relaxezi degetul mare cât un cartof pe partea stângă.
But hey, there’s more! Nişte ingineri săriţi de pe fix au avut inspiraţia să instaleze lângă senzor un comutator mecanic care poate bloca buclucaşele 06 şi 07, transformându-le într-un minunat suport pentru policar – un compromis, cel puţin.
Treburi senzoriale
Rival 500 este înzestrat cu un senzor optic PMW 3360 amplasat central, preferatul industriei şi alegerea perfectă când este susţinut de 1ms polling rate, zero acceleraţie hardware şi maximum 16.000 DPI –obţinuţi din firmware, ce-i drept (valori confirmate în Enotus şi Mouse Rate Checker). Oricum, la o rezoluţie atât de mare, trebuie să te aştepţi la anumite probleme de coordonare ochi-mână, cele de tracking fiind aproape ignorabile.
Cu toate acestea, bazându-mă pe rezultatele din MouseTester, intervalul 600 – 800 DPI rămâne aur curat. Senzorul este protejat de o incintă rezistentă, fiabilă, cu dimensiunile 119mm lungime pe 78mm lăţime şi 43mm în cel mai înalt punct. Switch-urile SteelSeries folosite pentru butoanele principale sunt garantate să îşi păstreze tensiunea şi după 30 de milioane de apăsări, spre bucuria nemuritorilor care există printre noi.
Mă declar plăcut surprins de suprafaţa mare şi calitatea tălpilor teflonate, Rival 500 alunecând impecabil, fără pierderea preciziei, pe mousepad-urile din material textil şi plastic, ignorând reflexiile dăunătoare. O alegere interesantă este şi cablul de 2m izolat în cauciuc, într-un mileniu definit de iubirea pentru mesh.
Munci practice
Conform propriei metodologii, fiecare mouse ce ajunge în test trebuie să treacă prin focurile probelor din Quake 3, Red Alert 3 şi Titan Quest AE, dar Rival 500 cerea altceva – un MMORPG cu control complex. La urma urmei, ştiu deja prea bine ce poate face un 3360 la 600 DPI din două click-uri.
Am instalat repejor WildStar, mi-am reactivat eroul adormit şi după nici 30 de minute am înţeles de ce şmecheria butoanelor aranjate în jurul degetului mare are logică: poţi explora un întreg univers cu mâna dreaptă, în timp ce stânga ridică pizza şi o duce la gură cu o mişcare repetitivă. În plus, forma lui Rival 500 este atât de bine studiată, încât nu afectează încheietura nici după 3-4 ore de joacă neîntreruptă. Parfum!
Acum că mi-am programat toate comenzile şi macro-urile necesare, simt nevoia să le mulţumesc celor de la PC-coolers.ro pentru oportunitatea de a include noua intrare SteelSeries în lista modelelor de referinţă. Însă de la fabricant aş vrea puţintel mai mult studiu asupra unor aspecte de design – hei, niciun Rival nu este ambidextru! – şi un configurator software dedicat distanţei lift off (cam mare pentru gusturile mele).
Altfel, seria are potenţialul de a face faţă competiţiei din ce în ce mai acerbe, deşi încep să cred că adversarii realmente periculoşi nu sunt giganţii Logitech şi Razer – cel din urmă rămas parcă în până de idei şi bolnav de RGB-ită –, ci entuziasmul manifestat de producători precum Roccat, Mionix sau Zowie.
