Despre Alloy FPS au scris un articol super-cuprinzător şi tovarăşii noştri tehnici pe LAB501.ro. Vă recomand să îl parcurgeţi cu prima ocazie – adică acum, dacă se poate! –, căci epuizează nenumărate detalii pe care altfel m-aş fi simţit răspunzător să le expun aici pe larg. Însă mi-a fost dat să înţeleg din multiple surse că prezentarea tastaturii Apex M500 din ultima revistă a avut un impact pozitiv tocmai datorită abordării apropiate de utilizator – o abordare concentrată pe experienţa “totală”, cea în care începi să baţi cu degetele în butoane, să joci şi să percepi nemijlocit diferenţa dintre switch-urile mecanice şi cele cu membrană, dintre Red şi Blue sau Omron şi Cherry.

Altfel spus, interpretarea subiectivă a calităţilor şi defectelor, cumva similară cu ce încerc să fac atunci când disec un mouse, deşi acolo îmi place să întru puternic în anumite detalii viscerale (dată fiind complexitatea funcţiilor unui mouse de gaming). Revenind la Alloy FPS – prima tastatură mecanică realizată de HyperX –, mărturisesc că îmi este imposibil să nu o compar la fiecare pas – sau apăsare de buton – cu M500, deşi sunt perfect conştient că există o diferenţă simţitoare de preţ între cele două, cu toate că se adresează aceluiaşi public: gamerii dornici să îşi demonstreze valorile competitive. Cum au înţeles cei de la Kingston să joace pe terenul pro? Exact aşa cum le stă în fire – eficient, corect şi responsabil.

Alloy taie, nu bate

Cine a avut ocazia să încerce gama de căşti HyperX înţelege la ce mă refer atunci când spun că produsele diviziei de gaming Kingston sunt definite de caracterul practic, un grad ridicat de competenţă a construcţiei şi un raport calitate/preţ cât se poate de onest. De altfel, am ales să joc zilnic cu un headset Drone pe urechi, graţie fidelităţii audio şi uşurinţei cu care pot trece de la PC la Xbox One fără să mă încurc în cabluri. Sincer să fiu, la ora actuală binomul perifericelor Razer-Steelseries este obligat să îmbrăţişeze entuziasmul companiei din Fountain Valley, formând un nou triumvirat (în care să-şi mai bage ocazional coada şi Mionix).

Or, Alloy FPS taie în carne vie atât din punct de vedere al performanţei, cât şi la nivel de pricing. Vorbim despre o tastatură mecanică cu structură superioară metalică, bază din plastic solid, design minimalist şi switch-uri Cherry cu un preţ fixat în jurul sumei de 500 lei. Alloy nu imită clasicele IBM Model M, ci îşi defineşte propriul stil – unul eclectic, când sobru, când exagerat, însă 100% funcţional. Cutia semeaţă include, pe lângă tastatură, un săculeţ pentru transport, cablul USB 2.0 detaşabil şi butoane W, A, S, D, 1, 2, 3, 4 suplimentare (ajungem imediat la ele). Hai să ne uităm mai atent la piesă: formatul este unul clasic, cu layout normal şi zero taste macro. Din fericire, acest lucru înseamnă o adaptare rapidă a jucătorului la noul periferic şi un spaţiu redus ocupat pe birou, eliminarea găselniţelor fancy shmancy inspirând un aer profi, de produs care îşi face oricând treaba.

Cei de la HyperX au mers mai departe, renunţând la driver şi soft, configurarea funcţiilor suplimentare fiind realizată prin combinaţii de butoane (cam ce urmăreşte Zowie cu noile mouse-uri). De exemplu, dacă vrei să schimbi iluminarea roşie – căci este disponibilă o singură culoare – dintr-una statică într-un efect de undă cu epicentrul pe tasta apăsată, atunci selectezi modul respectiv cu ajutorul Fn + săgeată dreapta ori stânga. E uşor, intuitiv şi te ajută mult simbolurile marcate vizibil pe butoane. Lipseşte, aşa cum spuneam, un editor macro, deşi nu cred că publicul ţintă Alloy regretă această absenţă.

Construită să îndure

Sărmana Redragon Vara a fost singura tastatură venită în test căreia i-am aplicat tratamentul pumnului pervers. Când se aştepta mai puţin, zbang, un pumn direct în butoane. Jucăria chinezească l-a încasat fără probleme, motiv pentru care o consider în continuare extrem de solidă. La Alloy nu a fost nevoie să repet procesul, căci HyperX a proiectat un tanc în miniatură. Sub butoane se află un “blindaj” metalic ce încastrează baza din plastic şi protejeaja PCB-ul de orice traumă fizică – mai ales că tastatura se recomandă drept portabilă, aspect facilitat de cablul USB detaşabil şi săculeţul flexibil pentru transport de la un LAN party la altul. Pe suprafaţa inferioară se găsesc patru tălpi cauciucate, cu rol aderent, şi două picioare de sprijin rabatabile. Desigur, la 1050g şi dimensiuni cuprinse între 440mm lăţime pe 130mm adâncime, Alloy rămâne ca bătută în cuie pe birou, indiferent de materialul pe care este aşezată.

M-a atras din prima clipă înălţimea tastelor, deoarece prefer butoanele cu profil ridicat – cum modelul ajuns la mine beneficiază de swith-uri Cherry Blue, era şi normal să fie aşa. Chestia faină e că între placa metalică şi capse există un spaţiu mare, ceea ce permite curăţarea uşoară (de obicei suflu foarte sexy praful ca la o carcasă NES). Colţul din dreapta-sus este decorat cu logoul HyperX şi trei indicatoare LED, unul dintre ele semnalizând activarea funcţiei Game Mode, ce blochează start key-ul. Apropo de butoanele alternative menţionate mai devreme: pachetul Alloy include tastele WASD în culoare roşie, plasticul având o textură reliefată care, din punctul meu de vedere, oferă un feedback tactil neplăcut.

De asemenea, grupul 1234 dispune la rândul său de butoane roşii, lipsite însă de textura aleasă nefericit. Din moment ce tastatura este deja iluminată, nu văd rostul acestor capse urâte. Totuşi, un bonus drăguţ este portul USB suplimentar pentru încărcarea altor dispozitive. Deşi nu are rol de conectică, îţi poţi ţine telefonul sau controlerul mereu pregătit de acţiune, singurul sacrificiu necesar fiind ocuparea unui USB 2.0 secundar în placa de bază, căci Alloy se leagă la unitate printr-un fir îmbrăcat în material textil bifurcat la un capăt. O uşoară inconvenienţă, aş zice…

Ştie şi face

Alloy FPS pare că vrea să se facă remarcată mai ales în Counter-Strike, iar alegerea switch-urilor mecanice Cherry Blue este cât se poate de inspirată – au ştiut ei ce variantă să ne trimită. Chiar dacă sunt infernal de zgomotoase, acestea oferă un timp de reacţie perfect, contactul declanşându-se prin click, undeva la jumătatea cursei. Pentru jucătorii obişnuiţi să schimbe repede arma cu grenada sau cuţitul, viteza şi precizia oferită poate face diferenţa dintre un headshot şi o rundă pierdută.

Dacă aş allege Alloy exclusiv pentru CS:GO, atunci nu văd ce spor mi-ar aduce Brown, cu toate că la capitolul adaptabilitate tot Apex rămâne regina balului. În fond, forma şi funcţionalitatea tastaturii HyperX nu o recomandă pentru munca office sau multimedia. Alloy ştie doar gaming – şi mi-a dovedit asta în Unreal Tournament Pre-Alpha, Global Offensive şi Battlerite. Pur şi simplu simţi în vârful degetelor momentul când “castezi” o abilitate, selectezi pistolul şi tragi din duck, faci un wall jump şi baţi un GG în chat. Alloy este – şi afirm asta fără reţineri – una dintre cele mai bune tastaturi de pe piaţă.

Din curiozitate, am vrut să văd cum se comportă şi în alt gen de jocuri, aşa că am încărcat Mortal Kombat IX şi am puşcat câteva lupte. Surprinzător, răspunsul ferm al contactelor te ajută să eviţi apăsările greşite, dar nu îmbunătăţeşte viteza la double tap. Eh, nu poţi să le ai pe toate. Acum îmi rămâne doar să-i trag săculeţul pe cap şi să mă îndrept spre casa primului tovarăş dispus să-şi piardă o noapte în CS 1.6, sub asaltul celui mai sonor şi violent ţăcănit, în care eu voi tasta maniacal O2, B13 şi B44.