O, tumultuoasa relaţie dragoste-ură, desfăşurată între un reviewer şi jocul problematic pe care trebuie să îl analizeze! Uneori este uşor să loveşti cât poţi de tare o producţie foarte slabă, lovind în ea cu Ciocanul Criticii: iată ce ne-a fost promis şi uite ce am primit. Când recenzezi, te foloseşti de cunoştinţele acumulate în timp, de experienţă, de obiectivitate şi subiectivism, de cerebralism şi emoţie – la Nivelul2 preferăm o abordare universală. Chestia asta a funcţionat mereu în favoarea noastră şi a cititorilor noştri. Din această cauză, nu emitem edicte şi postulăm foarte rar, căci permitem comunităţii un grad ridicat de libertate în asimilarea ideilor expuse aici. Alteori, lucrurile nu sunt simple. Anumite jocuri sunt atât de rele, încât devin bune. Nu este cazul lui Bound By Flame, căci RPG-ul fantasy dezvoltat de Spiders şi publicat de Focus lasă de la bun început o impresie relativ plăcută, graţie prezentării mature – dar nu oricui şi nu oricum.

Îmi aduc aminte cu tristeţe de ultimul meu contact cu un joc marca Spiders: Mars: War Logs – sau Marte: Buştenii Războiului, cum l-am poreclit şmechereşte în paginile LEVEL. Un RPG futurist, a cărui acţiune se desfăşoară pe o planetă roşie foarte “Red Faction-istă”. Deşi producătorii promiseseră o aventură SF revoluţionară, rezultatul a demonstrat cu vârf şi îndesat că valorile reduse de producţie nu sunt întotdeauna o scuză pentru lipsa calităţii. În schimb, Bound By Flame aplică un pansament peste rănile din trecut, furând câte puţin din mecanicile unor RPG-uri superioare, cum ar fi The Witcher, Dark Souls sau chiar Dragon Age, peste care aşterne un strop de originalitate…marca Baldur’s Gate II. La polul opus, cel al poveştii, premisa este suficient de complexă pentru a genera situaţii interesante şi o abundenţă de linii de dialog, cu toate că ritmul şi intensitatea naraţiunii şchiopătează dupa numai cateva ore, deoarece este expusă prost – adică, e ca şi cum băiatul ăla cu „o telecomandă, două telecomandă” ar încerca să povestească un episod din Game of Thrones.

Cine are suficientă răbdare, ar putea descoperi cu stupoare că există şi frumuseţe în Bound By Flame. Cumva, jocul îţi imprimă dorinţa de a merge mai departe, din inerţia curiozităţii. Vulcan, protagonistul aventurii – un mercenar bad ass, cu limbaj vulgar şi muşchi sculptaţi în steroizi –, participă activ la conflictul dintre oameni şi legiunile undead controlate de Ice Lords, fiinţe supranaturale misterioase şi malefice. Numai că lucrurile iau rapid o turnură urâtă, iar ritualul magic pus in miscarea de Red Scribes (un fel de magi cu o agendă proprie) – pe care eroul nostru macho trebuia să îi păzească, alături de compania Freeborn Blades –, este întrerupt în cel mai nepotrivit moment imaginabil. Mai să fie! Tot ce-i mai lipsea muntelui de carne vulcanian era un Flame Demon scăpat de sub control, fixat pe coruperea unicului său neuron (botezat „Neuroni”, să nu moară de singurătate). Şi uite aşa, personajul principal ajunge captiv în lupta dintre latura umană şi cea demonică. Drăcuşorul din cap se manifestă prin darul priomanţiei, transformări fizice şi ocazionale acte de posedare, implementate binişor în structura jocului. La urma urmei, deciziile stau în mâinile factorului uman, apropierea de Flame Demon având propriile beneficii şi dezavantaje.

Nu voi pune accent pe detaliile storyline-ului, ci pe faptul că povestea există, e cinstită şi îşi face treaba. Pot spune acelaşi lucru despre voice acting şi personajele secundare, conturate mai atent şi mai „adânc” decât cele din Mars – chiar dacă nu primesc insigna de „memorabilitate”. Totuşi, pe parcursul campaniei intinse, cu o questă principală solidă, hărţi complexe şi zeci de obiective secundare, interesul mi-a fost captivat de gameplay, luat ca întreg: sistemele de combat, crafting şi cel de evoluţie a personajului sunt completate perfect de dificultate, loot şi abilităţile diversificate. Aici, Bound By Flame punctează excelent, poziţionându-se în rândul RPG-urilor dark fantasy ce dau dovadă de maturitate.