Stilul grafic e un hot potato, cum spun americanii. Pe de o parte, producătorul şi-a dorit să se apropie cât mai mult de stilul care a consacrat seria, făcând bineînţeles retuşurile tehnologice de rigoare. Pe de altă parte, mulţi dintre fani au obiectat că stilul grafic se apropie deranjant de mult de cel din Runaway, unul dintre cele câteva lăstare cărora Broken Sword le-a dat viaţă cu seva sa. Ce-i drept, personajele aduc un pic ca modelare şi mişcări (nu foarte reuşite acestea din urmă) cu cele din jocul celor de la Pendulo, poate şi câteva alte obiecte sau scene să trezească amintiri dubioase. Însă Revolution rămân, după părerea mea, cei mai capabili ilustratori de pe piaţă, transpunând cu foarte mult har în decorurile din The Serpent’s Curse viziunea romantico-aventuroasă proprie universului Broken Sword. Nu se întâmpla chiar tot timpul, dar şi când dai cu ochii de unele dintre ambianţele imaginate de desenatori, rămâi efectiv cu gura căscată. Migală şi artă! Jumătate din atmosferă, dacă nu mai bine, este asigurată de ele. Iar când vorbeam de ilustratori, nu am greşit, căci unele dintre ele sunt exact precum acele ilustrate incredibile de prin cine ştie ce loc încărcat de mister, care te poartă cu gândul la cărţile de aventură ale copilăriei.

Judecător..?!

Am ajuns la final un judecător…încurcat?! The Serpent’s Curse e un specimen foarte interesant pentru recenzor şi deosebit de confuz pentru obsedat. Echipa de la Revolution reuşeşte să bifeze câteva din punctele tari ale seriei şi să aducă o boare de aer proaspăt în câteva momente. Dar pare şi mult prea conservatoare, trăind prea mult pe spatele lui Circle of Blood uneori; alteori incapabilă să manifeste grija la detaliu care ar salva jucătorii de la mărunte neplaceri care se tot adună. Începătorii vor găsi o aventură cu şarm şi care le va deschide, cu siguranţă, apetitul pentru fostele titluri. Cât despre veterani, mai greu de spus: depinde foarte mult de ce aţi visat – un fel de întoarcere în timp sau o evoluţie pe acele fundamente? Broken Sword 5 nu e nici una, nici alta, aşa că riscă să frustreze într-o oarecare măsura ambele tabere, dar şi să mulţumească pe te miri cine. Depinde de unde sare ţapul,ăsta,…iepurele!