Review: Broken Sword 5 – The Serpent’s Curse

Scurt pe doi: sunt ahtiat (dar efectiv obsedat) după primele două aventuri ale lui George şi Nico. Mulţi se vor gândi că o atare moştenire mi-ar inocula germenii unei critici absurde, obsesive, necruţătoare. Dimpotrivă, faptul că am jucat şi analizat de zeci de ori primele două Broken Sword-uri mă face să cred că am pătruns intim mecanismele şi structura lor, că m-am apropiat mai mult de `sufletul` seriei şi că sunt, astfel, un judecător mai adecvat decât cel care pur şi simplu le-a bifat. Ce-i drept, voi fi la finalul recenziei un judecător mai trist sau mai euforic, dar obiectiv.

Pentru cunoscători sau neofiţi?

Deşi recenzia de mai jos va fi făcuta din perspectiva unui “iniţiat”, nu trebuie să-i scap din vedere pe cei pentru care The Serpent’s Curse este prima întâlnire cu eternul turist Stobbart şi fâşneaţa jurnalistă Collard, caz în care nu aveţi prea mari referinţe despre aventurile din trecut şi personajele cunoscute în timpul acestora. O spun din start: e foarte posibil ca voi să vă aflaţi într-o relaţie privilegiată cu jocul tocmai pentru că veţi privi cu ochi proaspeţi tot ce se va petrece pe ecran. Foarte posibil ca seria să câştige câţiva fani astfel, ceea ce nu poate decât să mă bucure.

Nu trebuie sa fii habotnic Broken Sword ca sa apreciezi The Serpent’s Curse.

Dar adevărul este că Revolution a gândit acest al cincilea Broken Sword pentru cei care aveau idee cu ce se mănâncă. Chiar şi proiectul de Kickstarter se baza în proporţie covârşitoare pe fanii declaraţi – în descrierea generală a planului, cât şi prin diversele recompense promise pentru obiectivele financiare suplimentare –, şi nu-şi propunea să co-intereseze pe cei necunoscători. O analiza finala nu poate, deci, să facă abstracţie de această filiaţie evidentă. Şi nici nu va face.

Nu mă feresc să le recunosc celor de la Revolution meritul de a satisface în chip perfect exigenţele proaspăt-veniţilor. În niciun moment aceştia nu vor simţi nevoia acută de context, nu se vor simţi frustraţi că până acum au evitat (sau n-au ştiut de) Broken Sword. Iar asta în condiţiile în care referinţele şi paralelele cu trecutul nu sunt chiar puţine (vezi mai jos). Am citit această frecventă întoarcere în trecut şi în optica unui îndemn (subtil ori nu prea?) de a cumpăra şi juca începuturile seriei. O zgândărire a curiozităţii, să-i zicem, pe care o pot înţelege în termeni comerciali.

Nişte gnostici cam convenţionali

Întâiul Broken Sword se deschide cu un atentat cu bombă, al doilea te imobilizează într-un scaun şi-ţi aruncă o tarantulă veninoasă, în The Sleeping Dragon supravieţuieşti unei prăbuşiri de avion, iar în 4 fugi pe acoperişuri de nişte haidamaci cu gânduri criminale. Povestea din The Serpent’s Curse are probabil cel mai puţin spectaculos început: un furt dintr-o micuţă galerie de artă pariziană, care se termină nefericit cu împuşcarea propietarului. George şi Nico sunt simpli spectatori, iar primele acţiuni pe care le poţi întreprinde reprezintă etapa clasică a adunării de indicii. Nu m-ar fi deranjat deloc, dar ancheta mi s-a părut (nu numai mie) că trenează şi gâtuie jocul un pic: nu e suficient de picantă, ca să zic aşa, încât să te ţină în priza până începi să avansezi mai consistent.

Broken_Sword_5_10_new.jpg
Colţişorul ăsta mi-a amintit cel mai mult de primele jocuri, nu ştiu de ce..

Ca să elaborez puţin, trama jocului se învârte în jurul gnosticilor şi, mai exact, în jurul ereziei cathare, care deviază în mod decisiv de la credinţele ortodoxe ale Bisericii, propunând un sistem dualist între Dumnezeu (Yehova) şi Diavol (Lucifer). E drept, e un subiect ceva mai nişat decât obişnuiţii cavalieri templieri şi celelalte subiecte de larg consum din cultura populară, dar, ca să fiu sincer, cred că etosul creştin a atins un punct al saturaţiei în adventure-uri. Sunt literalmente zeci de titluri care jonglează, mai mult sau mai puţin, cu aceleaşi concepte; chiar dacă tot timpul se vor găsi secte sau marginalia care să nu fi fost exploatate expres, sentimentul de uzură şi plictis al jucătorului în faţa încă unei “descoperiri a adevăratelor origini sau secrete ale creştinismului” a atins un punct critic. Avem, slavă Domnului, atâtea mistere şi mitologii interesante de exploatat în largul şi latul pământului încât ar fi benefic (pentru orice serie) să acorde creştinismului european un răgaz.

7 Comentarii

  • Razvan
    Publicat iunie 6, 2014 3:04 pm 0Likes

    Mi-am petrecut zeci de ore in BS 1 si 2.

    Recunosc, „cu rusine” ca in multe situatii am cautat pe Internet rezolvarea. Puzzle-urile aveau logica dar eu aveam 12 ani.

    Imi amintesc nivelul de Irlanda (sau era Scotia), masina rosie, accidentul, subsolul si evident, capra. Care capra? Cine a jucat isi aminteste de capra cea enervanta.

    Nu le-am terminat niciodata totusi. De ce?

    Pai eram aproape de final si am avut un crash major si din cate imi amintesc, s-au dus si salvarile din joc. Nu am avut rabdare sa incep de la capat.

    Acum cativa ani, prins intre munca, viata persoana si lipsa timpului personal, am incercat prima varianta 3D. Nu stiu exact cum se chema dar incepea intr-un avion gata sa se prabuseasca. A parut interesant dar nu mi-a placut atat de mult. Nu cred ca am jucat niciodata BS pentru partea de puzzle-uri si ultimul era prea orientat spre asta.

    De atunci, am mai jucat un singur joc adventure, the Walking Dead. Da, mi-a placut. Intodeauna m-am intrebat cum ar fi fost BS pe engine-ul acela.

    Si acum ma intreb, cand exista Battlefield, COD, NFS, mai exista o comunitate pentru jocurile gen BS? Nu de alta dar noi, cei care am crescut cu ele, acum cam suntem adulti sau pe cale sa devenim adulti, trebuie sa ne intretinem sau intretinem alte persoane si nu prea mai avem timp de jocuri, chiar daca aceste jocuri erau o forma de arta interactiva, nu doar o cale de a face sa treaca timpul.

    Razvan

  • Acad Jean Valjean
    Publicat iunie 6, 2014 3:19 pm 0Likes

    da, exista. eu sunt unul. exista si altii. eu am crescut cu ele si inca cresc tot alaturi de ele. sper sa cresc si sa ma intretin alaturi de ele pana ma opresc de tot. a dar da, timpul s-a cam dus din pacate. a si am terminat toate broken swordurile 🙂 urmeaza asta

  • marvas
    Publicat iunie 8, 2014 1:24 pm 0Likes

    in dimineata asta am terminat si eu 5-ul, ca n-am mai rezistat azi-noapte. A fost o experienta frumoasa, puternic alimentata de nostalgie, dar la final simteam ca am jucat doar jumate de joc, cu toate ca am incheiat ambele capitole. Totusi am simtit si am respirat iar Broken Sword, iar asta e mare lucru dupa atatia ani.

    Partea buna e ca domnisoarei marvas i-a fost starnit interesul si astfel o sa am ocazia sa rejoc primele doua. Cel mai greu e s-o conving sa nu incerce Director’s Cut.

  • ionescu
    Publicat iunie 9, 2014 4:35 pm 0Likes

    cum il pot cumpara?

    • ncv
      Publicat iunie 9, 2014 6:12 pm 0Likes

      click pe numele Ofertant-ului (ultima pagina, sub concluzii)

  • Radu
    Publicat iunie 9, 2014 8:00 pm 0Likes

    Salutam pe dsoara Marvas. 🙂

  • Yulian
    Publicat iulie 8, 2014 2:06 pm 0Likes

    salut. Poate cineva sa ma lamureasca si pe mine cum intru in inventar ? nu imi intra da click in stanga jos si nu imi apare absolut nimik. ms.

Adaugă un comentariu