În lipsa unei campanii solo complete, TWFA nu depăşeşte condiţia unui DLC convenţional – un dezavantaj, în ochii mei, mai ales că se puteau pune bazele unei poveşti interesante, schiţată pe o linie similară cu cea a sovieticilor. Războiul oferă suficiente exemple de eroism, emoţie şi complexitate umană. Or, eu urăsc să scriu despre DLC-uri, jocuri dumbed down sau lipsa creativităţii din industrie – şi cred că orice jurnalist de jocuri cu ceva experienţă urăşte asta (eh, nu chiar toţi). De fapt, mi-am şi propus o schimbare de atitudine în texte, care se va face simţită foarte curând. Veţi vedea la ce mă refer, începând cu următorul review/articol de gameristică publicat aici.

Revenind la batalioanele noastre, trebuie menţionat AI-ul straşnic – mai ales la dificultate ridicată – şi compoziţia hărţilor, ce oferă o gamă variată de strategii posibile. Eu am preferat să-mi încerc norocul pe câmpul de luptă jucând de partea americanilor, fiindcă ţin, de obicei, cu băieţii buni. Senzaţia de „real time warfare” a rămas loială seriei – pe alocuri, am crezut că joc un melanj de World of Tanks, Commandos şi Sudden Strike, ceea ce nu-i deloc rău…pentru un DLC relativ scump, care poate fi achiziţionat la pachet (US Forces + Oberkommando West) sau piesă cu piesă. Mapele frontului de vest se mulează excelent pe doctrinele recent introduse, oferind o gură proaspătă de COH2.

Graţie sistemului eficient de matchmaking şi conţinutului interesant, franciza Company of Heroes găseşte o adiţie reuşită în The Western Front Armies, respectând valorile elementare ale strategiilor în timp real – existente, la ora actuală, numai în mediul PC gaming.