Suprafaţa laterală stângă este decorată simplist cu sigla fabricantului. Patru butoane programabile – aranjate în poziţii deja clasice, întâlnite pe majoritatea modelelor concepute cu gândul la gaming – sunt accesibile prin mişcări scurte ale degetului opozabil, oferind precizie maximă, în ciuda absenţei oricărui marcaj grafic. Preferatele mele au fost butonul rapid de trecere în altă rezoluţie DPI (recomandat în sniping) şi cel amplasat la baza mouse-ului.

Pe lângă cele două butoane principale – sprijinite pe contacte ce transmit un click hotărât, “ascuţit” – şi rotiţa de scroll cu pas mare, dar uşor de apăsat, se află alte trei butoane: două cu rol de navigare prin profilurile DPI şi unul poziţionat în extremitatea dreaptă, la indemâna degetului mijlociu. Din acest punct de vedere, puţine mouse-uri rivale se apropie de inteligenţa exprimată de FUNC în construcţia rafinatului MS-2, însă nu mi-a plăcut deloc cablul rigid, îmbrăcat în material textil, ce s-a agăţat în permanenţă de muchiile biroului.