I’m not big on fighting games

Ceea ce înseamnă că nu prea le joc în general, dar mă mai apucă, dacă am vreunul la dispoziție, iar atunci joc pe easy mode, că altfel mi-o fur prea repede și mi se duce tot fun-ul.

M-am bucurat însă atunci când m-a întrebat Kimo dacă vreau să particip la closed beta-ul de MK 11, care s-a desfășurat week-end-ul trecut. Nu că eram eu disperat să-l joc, dar aveam ceva oameni în vizită în timpul week-end-ului, iar cum Xbox-ul meu nu e plin de jocuri care pot fi încercate în co-op, m-am gândit că se potrivește la fix.

Doar că, atunci când ești prost și nu ești atent, îți scapă din vedere o chestie foarte evidentă încă de când deschizi jocul: era vorba de un online beta. Ceea ce înseamnă că partea de local nu era disponibilă. Așa că MK 11 n-a avut parte de cea mai bună primă impresie din partea mea. Nu mi s-a părut frumos, că nah, înțeleg că voiau să testeze partea online, dar bă, e totuși Mortal Kombat, e în tradiția jocului să le rupi capetele prietenilor cei mai buni din fața aceluiași ecran. În fine, o să-i iert asta, deși era motivul principal pentru care voiam să-l joc, iar în varianta full nu va mai fi această problemă. Noi oricum ne-am mai desfăcut o bere și am pus la instalat varianta gratuită de Dead or Alive 6 și ne-am distrat cu spasme de cât de haios e, chiar dacă are doar 4 luptători, măcar te poți lupta local.

Revenind însă la Mortal Kombat, am apucat să joc câteva meciuri online. Partea proastă e că am făcut asta spre sfârșitul beta-ului, când toți apucaseră să învețe vreo 2-3 mișcări pe care le aplicau cu succes, reușind să-mi rupă capul în timp aproape record. Efectiv, cât am jucat meciurile alea, am încercat să descopăr controalele, în timp ce băieții cărau combo-uri pe mine. Eu încă nu știu care e block-ul sau dacă există unul. Nu pot să dau vina pe joc pentru asta, e ok, știu că sunt inapt și accept asta. La mine e button mashing cap-coadă în fighting games, nu sunt în stare de altceva.